La 1 octombrie 2011 Codul comercial a fost abrogat și s-a stabilit ca secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel să se reorganizeze în secții civile sau să fie unificate cu secțiile civile existente. Aceste aspecte urmau să fie stabilite prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.

Știrile juridice arată că toate cauzele civile și comerciale aflate în curs de judecată la 1 octombrie 2011 vor fi soluționate de aceleași complete de judecată, respectându-se astfel principiul continuității.

CSM poate stabili prin hotărâre să se înființeze în cadrul secțiilor civile complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, ținând cont de obiectul sau natura acestora, de exemplu cele menționate la art. 226 alin. 1 din legea 71/2011: cererile de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc, cereri în materia registrului comerțului și a societăților comerciale, cele privind restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței și cele referitoare la titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Pentru a se înființa aceste complete specializate se va ține cont de respectarea principiului repartizării aleatorii, de asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției și de specializarea judecătorilor.

Ținând cont de modul în care legiuitorul a formulat textele de lege referitoare la înființarea unor complete specializate, în practică s-au conturat două opinii diferite și acest lucru a generat o practică neunitară. Astfel, a fost chemată ÎCCJ să stabilească care este criteriul în funcție de care se determină competența materială procesuală a tribunalelor specializate: în funcție de calitatea părților sau de obiectul sau natura litigiului.

Care au fost cele două opinii conturate în practica instanțelor?

Adepții primei opinii au susținut că, tribunalele specializate soluționează litigiile cu profesioniști, indiferent de obiectul cauzei și, prin similitudine cu fostul Cod comercial, se consideră că orice litigiu care are cel puțin o parte profesionist trebuie să fie soluționat, în primă instanță, de un tribunal specializat.

Faptul că se permite înființarea în cadrul secțiilor civile  a unor complete specializate pentru soluționarea unor litigii, înseamnă că legiuitorul a dorit să fie asigurată o continuitate cu privire la cauzele care intră în competența lor de soluționare.

Conform celei de a doua opinii se susține că nu este determinantă în stabilirea competenței calitatea părților. Tribunalele specializate au în competență litigiile prevăzute la art. 226 alin. 1 din legea 71/2011, mai ales că nu există un criteriu legal de diferențiere între profesioniști și neprofesioniști.

Atunci când s-au înființat tribunalele comerciale în 2004, competența lor viza cauzele comerciale, adică faptele de comerț și comercianții, dar aceste criterii au dispărut odată cu abrogarea Codului comercial. În prezent, Codul de procedură civilă nu cuprinde referiri la materia comercială și nici nu reglementează expres materia litigiilor cu profesioniști.

Practic, nu ar fi posibilă menținerea acestor litigii în competența tribunalelor specializate, pentru că criteriul comercialității litigiului nu mai este prevăzut de legiuitor. Astfel, litigiile cu profesioniști sunt litigii civile, iar dacă legiuitorul ar urmări o anumită competență aparte ar trebui să o prevadă expres.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 18/2016 publicată în Monitorul Oficial 237 din 6 aprilie 2017. Legea civilă a stabilit începând cu 1 octombrie 2011 că, dacă prin Codul civil nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la 1 octombrie 2011, se soluționează de către instanțele legal învestite, conform prevederilor materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

Legiuitorul a stabilit că, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale sau a secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după 1 octombrie 2011, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau secțiilor civile ale tribunalelor reorganizate.

Legea de organizare judiciară prevede că în cadrul tribunalelor funcționează secții/complete specializate, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cu minori, de contencios administrativ și fiscal, cele privind conflictele de muncă, cele referitoare la societăți, insolvență, concurență neloială.

Aceste tribunale specializate sunt instanțe fără personalitate juridică ce pot funcționa la nivelul județelor sau municipiului București și au sediul în municipiul reședință de județ. Acestea preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează. Rețineți că procesele în curs de judecată la data începerii funcționării tribunalelor specializate se vor trimite acestora, din oficiu, spre soluționare.

Anterior abrogării Codului comercial, natura comercială sau civilă determina competența judecătoriei sau a tribunalului și doar în subsidiar se aplica criteriul valorii litigiului. În prezent, întreprinzătorul, persoană fizică sau juridică, ce desfășoară o activitate cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că sunt societăți, regii autonome, fundații etc. se supun principiilor de drept civil fără să existe reguli speciale.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor așa cum sunt cele enumerate la art. 226 alin. 1 din legea 71/2011.