Odată adoptată şi intrată în vigoare Legea dării în plată, nr. 77/2016 a atras mai multe critici şi motive de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate.
Potrivit ştirilor juridice mai multe prevederi au fost contestate şi au făcut obiectul excepţiei pe care o vom analiza.
Articolele din lege care au fost obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
Potrivit Deciziei nr. 15/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 241/2017 autorii excepţiei şi-au îndreptat atenţia pe următoarele articole din lege: art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11, considerând că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale.
Art. 3 prevede: “Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.
Art. 8 alin. 5) prevede: “Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”
Art. 10 prevede: “La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.”
Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
S-a susţinut că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, prevăzute mai sus, sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor.
Se mai arată că un contract de credit este încheiat de părţi în anumite condiţii şi termeni stabiliţi de comun acord la data semnării contractului şi este supus prevederilor legale în vigoare la data încheierii lui. Acest contract nu poate genera alte efecte decât acelea prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lui. Or, la data încheierii contractului de credit, legea aplicabilă acestuia prevedea anumite modalităţi de stingere a obligaţiei de rambursare a împrumutului şi accesoriilor aferente, născute din contract, aspecte cunoscute, acceptate şi avute în vedere de către părţi la data semnării contractului.
Se susţine că prin dispoziţiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016.
Se mai arată că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 135 din Constituţie referitoare la economie. Libertatea economică reprezintă o regulă fundamentală a societăţii româneşti, astfel că excepţiile de la aceasta trebuie să fie rare şi temeinic fundamentate, pe considerente obiective, inclusiv raţionamente de ordin economic. Altfel, acest principiu este golit de substanţă sau chiar anulat.
Decizia Curţii Constituţionale
În ceea ce priveşte retroactivitatea şi egalitatea în faţa legii, Curtea a reamintit că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a tranşat însă această critică, arătând că “Instituţiile financiare, în calitate de creditori care şi-au garantat creanţele cu ipoteci asupra unor imobile, se află, totuşi, pe o poziţie diferită faţă de cea a creditorilor chirografari, având în vedere natura diferită a creanţelor lor. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.
Curtea Constituţională a respins această excepţie reamintind că art. 11 din legea menţionată a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 623/2016.