Legislaţia penală prevede că fapta de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 335 alin. 1 Cod penal, fapta de a conduce un autovehicul fără permis de conducere pe drumurile publice se realizează, sub aspectul laturii subiective, cu intenție, în sensul că persoana care săvârșește infracțiunea știe că nu posedă, în condițiile legii, permis de conducere și, de asemenea, cunoaște că segmentul de drum pe care circulă cu autovehiculul are calitatea de drum public și, prin aceasta, în mod conștient încalcă normele legale privind circulația pe drumurile publice.

Într-un caz practic s-a stabilit că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost identificat de către lucrătorii de poliție în momentul în care conducea un autovehicul pe segmentul de drum în cauză reprezintă în fapt un drum comunal, puțin folosit de autovehicule.

Reprezentarea colectivă a persoanelor din zona respectivă era aceea că drumul în cauză nu are caracter de „drum public” în sensul legii. O astfel de reprezentare a avut-o și inculpatul. Pentru a stabili posibilitatea apelantului-inculpat de a avea o reprezentare clară a categoriei de drum pe care a circulat trebuie să se aibă în vedere și datele personale ale acestuia, în primul rând, gradul redus de instrucție, modul simplu de viață al acestuia, condițiile precare de existență și modul de viață cotidian pe care îl are.

S-a reţinut că în raport cu toate aceste date, inculpatul nu a avut reprezentarea că circulă cu un autovehicul pe un drum public. Este adevărat că din actele depuse la dosar rezultă că segmentul de drum avea această încadrare de „drum public”. Instanța însă trebuie să aibă în vedere, la stabilirea vinovăției, nu aspecte generale și abstracte, ci reprezentarea concretă pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii faptei, determinată de elementele mai sus-menționate privind persoana acestuia.

În consecință, potrivit ştirilor juridice, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv cu intenție.

Prin urmare trebuie să avem în vedere la reţinerea acestei infracţiuni şi latura subiectivă cu care a fost săvârşită infracţiunea cât şi faptul că prin drum public se înţelege orice cale de comunicaţie terestră care nu este cale ferată şi este special amenajată pentru trafic pietonal şi rutier şi deschisă pentru circulaţie. Drumurile publice au o serie de structuri şi elemente definitorii precum partea carosabilă sau partea destinată circulaţiei autoturismelor sau mai multe părţi carosabile separate prin despărţitoare ori diferenţe de nivel, acostament, sau zona dintre limita părţii carosabile şi marginea drumului, trotuar, sau spaţiul longitudinal destinat traficului pietonal, care este separat în mod vizibil prin diferenţa de nivel de partea carosabilă.