Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului sau inculpaţilor pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Rezolvarea acţiunii penale este reglementată de art. 396 C. procedură penală, iar alin. 10 al articolului prevede că atunci când judecata s-a desfăşurat în condiţiile recunoaşterii învinuirii iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

Acest alineat, potrivit ştirilor juridice, a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a reţinut că reprezentantul Ministerului Public arată că toţi cei trei inculpaţi minori au arătat în faţa primei instanţe că doresc să se judece în procedura simplificată, iar instanţa a admis această cerere. Susţine că dispoziţiile cuprinse în art. 374 alin. (4) şi în art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală vorbesc despre inculpat, care recunoaşte şi doreşte să uzeze de procedura simplificată.

Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 504 şi următoarele din Codul de procedură penală, care privesc procedura specială aplicabilă inculpaţilor minori, nu interzic inculpatului minor să uzeze de această procedură, în caz contrar trebuind să existe o dispoziţie expresă în acest sens, astfel cum este cea din art. 478 alin. (6) din Codul de procedură penală, care prevede că minorii nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. Prin urmare, susţine că, “dacă inculpaţii minori pot să uzeze de această procedură se creează o inegalitate în faţa legii faţă de inculpaţii majori, care, potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, beneficiază de reducerea cu 1/3, respectiv 1/4 a limitelor de pedeapsă”. Apreciază că inculpaţii minori, care ar trebui protejaţi mai mult, sunt excluşi de la acest beneficiu chiar în condiţiile în care recunosc în integralitate situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu.

Curtea Constituţională a reţinut că în cauza instanţa judecătorească a făcut deja aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în sensul solicitat de reprezentantul Ministerului Public prin motivarea excepţiei. Or, în aceste condiţii, chiar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei deja soluţionate, în sensul că textul nu mai are aplicabilitate în cauza respectivă, tocmai prin pronunţarea unei asemenea hotărâri de către instanţa judecătorească.

Astfel Curţii nu îîi rămâne decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 740/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 215/2017.