Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii este o procedură specială care a fost introdusă de Noul Cod de procedură penală, aceasta fiind reglementată de art. 375 C. procedură penală.

În cazul în care cererea este admisă instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri. Doar probele cu înscrisuri pot fi administrate iar potrivit ştirilor juridice tocmai acesta a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că imposibilitatea părţilor civile de a solicita administrarea de probe pe latura penală a procesului, în situaţia în care inculpatul recunoaşte fapta descrisă în rechizitoriu şi cere să fie judecat doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, creează o situaţie de inegalitate de arme între părţile din procesul penal.

Curtea Constituţională reţine că recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii presupune manifestarea de voinţă a inculpatului de a recurge la această procedură, precum şi o recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa.

Cu toate acestea, simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată şi declaraţia formală de recunoaştere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.

Deşi, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, singurele mijloace de probă ce pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală sunt doar înscrisurile, fiind exclusă posibilitatea administrării vreunui alt mijloc de probă, aceasta nu determină o inegalitate de arme între părţile din procesul penal. Pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului. Astfel, inclusiv partea civilă poate solicita administrarea de înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă.

În plus dacă, după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune.

Această excepţie a fost respinsă datorită argumentelor prezentate mai sus iar motivarea integrală a Curţii Constituţionale o regăsim în Decizia nr. 754/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 199/2017.