Legea privind sistemul unitar de pensii publice, Legea 263/2010, prevede că, contractul de asigurare socială poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract.

Conform art. 47 alin. 2) din actul normativ menţionat se prevede că în cazul rezilierii contractului de asigurare socială, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.

Potrivit ştirilor juridice, alineatul menţionat mai sus, a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că în cazul rezilierii contractului de asigurare socială, contribuţiile de asigurare achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului la pensie, sunt contrare prevederilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie.

În acest sens, arată că, în cazul mutării definitive într-o ţară în care stagiul de cotizare realizat în România nu poate fi valorificat, întrucât nu există o convenţie bilaterală între cele două state în acest sens, devine imposibilă realizarea obiectului contractului de asigurare socială încheiat. Ca urmare, nu mai poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă în România, iar sumele de bani pe care le-a achitat cu titlu de contribuţii sociale constituie o pierdere materială.

Dacă nerestituirea contribuţiilor de asigurări sociale este justificată în cazul persoanelor care pot valorifica ulterior stagiul de cotizare realizat la stabilirea dreptului la pensie, nu aceeaşi concluzie se poate desprinde şi în situaţia în care stagiul de cotizare nu mai poate fi valorificat. Astfel, se face o diferenţă de tratament între cetăţenii români care au rezidenţa definitivă pe teritoriul României, pe de o parte, şi cetăţenii români care, înainte de împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare sau înainte de a-şi realiza stagiul minim de cotizare, părăsesc definitiv teritoriul României, stabilindu-se într-un stat care nu are convenţie de reciprocitate cu România privind recunoaşterea drepturilor dobândite prin contribuţiile la asigurările sociale din statul de origine, pe de altă parte.

Curtea Constituţională observă că împrejurarea care determină ca stagiul de cotizare realizat înainte de rezilierea contractului să nu poate fi valorificat într-un alt stat nu duce la o pierdere definitivă a oricărui drept asupra sumelor plătite cu titlu de contribuţie de asigurări sociale în România.

Astfel, există şi posibilitatea de a opta pentru continuarea contractului de asigurare socială, ori pentru încheierea, la o dată ulterioară, a unui nou contract de acest fel, astfel ca, la momentul îndeplinirii condiţiilor legale de vârstă şi stagiu de cotizare, să poată fi obţinut dreptul la pensie în sistemul public din România. Or, din această perspectivă, nu se poate susţine că între persoanele aflate în situaţia autorului excepţiei şi celelalte categorii de persoane al căror contract de asigurare este reziliat există o diferenţă de tratament, dreptul de a valorifica stagiul de cotizare fiind garantat pentru toţi aceştia.

Prin urmare, excepţia a fost respinsă prin Decizia nr. 663/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 162/2017.