Activitatea notarilor publici este reglementată de Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1999. Potrivit acesteia, în art. 11, se prevede că notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcţionează. Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în care îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea se mai prevede că în cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.

Potrivit ştirilor juridice, aceaste dispoziţii au constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prin dispoziţiile legale criticate se îngrădeşte accesul persoanelor la serviciile notariale şi se creează o discriminare între notarii care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Bucureşti şi care, potrivit dispoziţiilor legale criticate, au competenţa de deplasare pe raza întregii circumscripţii a Tribunalului Bucureşti şi ceilalţi notari din teritoriu care sunt limitaţi să se deplaseze la autentificarea actelor notariale translative de proprietate doar în raza circumscripţiei judecătoriei unde îşi au sediul.

Astfel, un notar public poate întocmi şi autentifica la sediul biroului un contract de vânzare – cumpărare, donaţie, întreţinere, chiar dacă părţile sunt din Bucureşti sau altă localitate din ţară, singura condiţie imperativă fiind ca aceştia să se prezinte personal la sediul biroului notarului respectiv. Se mai susţine că este necesară stabilirea competenţei de deplasare a notarului public, dacă nu în circumscripţia întregii curţi de apel pe raza căreia se află sediul Camerei Notarilor Publici de care aceştia aparţin, măcar în circumscripţia tribunalului în raza circumscripţiei căruia se află sediul biroului notarial, pentru a se înlătura o discriminare existentă în momentul de faţă,

Curtea Constituţională a reţinut că având în vedere importanţa activităţii notariale, legiuitorul a reglementat condiţiile de exercitare a profesiei, cu respectarea unor reguli stricte, atât de organizare, cât şi de competenţă, prin care să se asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, dispoziţia legală criticată prevăzând tocmai o astfel de condiţie de exercitare a profesiei de notar. O asemenea optică se datorează faptului că statul îşi realizează rolul şi funcţiile la nivelul comunităţilor locale prin unităţi administrativ – teritoriale, expresie a organizării administrativ – teritoriale a statului român.

Curtea observă că serviciile notariale au fost astfel organizate încât să funcţioneze în paralel cu serviciile judiciare, numirea notarilor publici în teritoriu urmărind ca serviciile notariale să fie asigurate fiecărei comunităţi, sens în care legea a stabilit ca în circumscripţia unei judecătorii să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.

Astfel nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitate vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, atunci când acestea se justifică prin existenţa unui interes public. Criteriul teritorial are doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică.

În aceste condiţii, Curtea Costituţională, prin Decizia nr. 678/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 145/2017, a respins excepţia de neconstituţionalitate.