În cadrul procesului penal se poate renunţa la pretenţiile civile. Astfel, potrivit art. 22 C. procedură penală, partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. Renunţarea se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată.

Potrivit alin. 3) al articolului menţionat mai sus, partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.

Acest alineat, potrivit ştirilor juridice, a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă normele constituţionale prin faptul că nu permit persoanei vătămate, constituită parte civilă, şi nici moştenitorilor acesteia, să renunţe la acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal şi să opteze pentru repararea prejudiciilor suferite prin săvârşirea unei infracţiuni pe calea unui proces civil.

Se susţine că, pentru respectarea dispoziţiilor constituţionale invocate, se impune ca partea civilă să poată renunţa la acţiunea civilă, promovată conform prevederilor art. 22 din Codul de procedură penală, în situaţia în care apreciază că aceasta nu mai este de natură a-i satisface interesele procesuale şi să se poată adresa, în acelaşi scop, unei instanţe civile.

Curtea Constituţională a reţinut că această manieră de reglementare a dreptului de a solicita repararea prejudiciilor produse prin săvârşirea unei infracţiuni constituie o aplicare de către legiuitor a principiului securităţii raporturilor juridice, ce are ca scop evitarea prelungirii stărilor de incertitudine în care se află părţile procesului penal şi bunurile din patrimoniul acestora dincolo de limite rezonabile de timp.

În acest fel, prin textul criticat, legiuitorul a acordat prioritate principiului anterior menţionat în raport cu dreptul persoanei vătămate de a proceda la schimbarea căilor procesuale alese, în orice condiţii, atunci când apreciază că acestea nu mai sunt de natură a-i satisface interese procesuale, soluţie consacrată de principiul electa una via non datur recursus ad alteram.

Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că actul renunţării de către partea civilă la pretenţiile civile formulate în cadrul procesului penal constituie rezultatul exprimării, în mod liber, a voinţei titularului acţiunii civile astfel promovate, Curtea reţine că textul criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii şi nici normele constituţionale şi europene ce reglementează dreptul la un proces echitabil invocate de autorii excepţiei.

În concluzie, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 741/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 127/2017.