Urmărirea penală se poate relua în caz de redeschidere. Potrivit legislaţiei, art. 335 alin. 1) C. procedură penală, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.
Prevederea de mai sus a fost considerată că încalcă dispoziţiile constituţionale iar potrivit ştirilor juridice a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. Se arată că termenul “ulterior” din cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală este foarte vag, dând posibilitatea organelor judiciare să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând, până la data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Se susţine că un astfel de termen este disproporţionat prin raportare la cel de decădere, de 20 de zile, prevăzut la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care persoanele care apreciază că, prin ordonanţa de clasare a procurorului de caz, le sunt vătămate interesele legitime pot formula plângere împotriva acestui act.
Se arată că părţile procesului penal care au interesul de a promova o astfel de plângere se află într-un dezavantaj procesual evident faţă de organele judiciare, textul criticat creând, în privinţa acestor două categorii de participanţi la procesul penal, o situaţie de dezechilibru juridic de natură a încălca atât principiul egalităţii în drepturi, cât şi principiul egalităţii armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil. Se susţine, totodată, încălcarea, prin dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), ce reglementează înfăptuirea justiţiei.
Curtea Constituţională constată că termenul “ulterior” din cuprinsul textului criticat nu este lipsit de precizie şi previzibilitate, vizând, de fapt, intervalul de timp care începe să curgă de la momentul dispunerii de către procurorul ierarhic inferior a soluţiei de clasare până la data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, acest aspect reprezentând o aplicare a principiului aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală.
Curtea constată că nu poate fi reţinută discriminarea persoanelor interesate să promoveze plângere împotriva ordonanţei de clasare, potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în raport cu procurorul ierarhic superior care dispune redeschiderea urmăririi penale, conform prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât aceste două categorii de titulari de drepturi procesuale se află în situaţii juridice diferite, determinate de rolul diferit pe care îl au în cadrul procesului penal.
Nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalităţii armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie, reglementarea celor două termene comparate de autorul excepţiei neafectând echilibrul procesual dintre acuzare şi apărare în cadrul procesului penal.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, soluţie regăsită în Decizia nr. 688/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 129/2017.