Potrivit legislaţiei, art. 706 alin. 1 C.p.c. ”Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.” La alin. 2 al aceluiași articol se mai consacră că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Însă ne întrebăm dacă prescrierea dreptului de a cerere executarea silită nu poate curge de la momentul declarării scadenței anticipate a creditului?

În practica instanţelor se constată că prescrierea dreptului de a cerere executarea silită nu poate curge de la momentul declarării scadenței anticipate a creditului și de a solicita de îndată rambursarea creditului și a dobânzilor, căci acest moment este eminamente subiectiv, dependent de o manifestare de voință exclusivă a creditorului, manifestare care poate fi întârziată o perioadă lungă de timp conducând astfel la o imprescriptibilitate a dreptului de a cerere executarea silită, aspect ce nu se poate admite, fiind în contra interpretării art. 706 C.p.c.

Instanța apreciază că momentul de la care a început să curgă prescripția executării silite este momentul la care neexecutarea obligațiilor debitorului a devenit cunoscută creditoarei.

În acest caz s-a constatat că creanța a fost cesionată de creditoarea cedată în favoarea intimatei însă aceasta din urma a preluat creanța așa cum se prezenta la momentul cesiunii sale, debitorul cedat putând opune cesionarului prescripția executării silite intervenită chiar anterior cesiunii sau ulterior acesteia, cesiunea creanței neconstituind o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, nefiind prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 709 C.p.c.

Potrivit ştirilor juridice, neexercitarea dreptului de a cerere executare silită în termenul legal produce efectul extinctiv al prescripției. Prin împlinirea termenului de prescripție, dreptul de a cere executarea silită se stinge și creditorul care n-a cerut executarea titlului său executoriu în termenul legal nu mai poate obține realizarea pretențiilor sale pe calea constrângerii judiciare întrucât dreptul său la acțiune s-a prescris.

Notificarea de cesiune de creanţă ar întrerupe prescripţia dreptului de cere executarea silită, însă numai în cursul unei executări silite începute deja, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 709 pct. 4 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că termenul de prescripție a executării silite fusese consumat la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc și prin urmare întreaga executare silită este nelegală.