Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, această prevedere este reglementată de art. 339 C.civil.

Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părţi ce revine fiecăruia.

Însă ne întrebăm după ce criterii se stabileşte cota fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune? Pentru a răspunde la această întrebare vom analiza soluţiile instanţelor în acest sens.

Astfel, potrivit ştirilor juridice, legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților. În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din Codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.

În acest scop, se determină mai întâi cota – parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic

Pentru aprecierea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţele de judecată nu trebuie să pornească de la premiza contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune, ci trebuie să administreze probe pentru lămurirea acestui aspect, o cotă egală urmând a se stabili doar atunci când nu există elemente din care să rezulte o contribuţie diferită.

Prin raportare la ştirile juridice, contribuţia se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi in functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinţilor la asigurarea locuinţei şi a intreţinerii gospodăriei soţilor, de imprejurarea dacă unul dintre soţi s-a sustras de la prestarea unei munci folositoare, ori că a irosit o parte din bunurile comune, de inegalitatea veniturilor soţilor, contribuţia fiecărui soţ la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul din soţi le-a cheltuit cu întretinerea copiilor săi, sau dacă soţul a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ şi orice alte asemenea imprejurari.

În concluzie, aceste cote de contribuţie se determină nu numai în funcţie de aportul de ordin material la achiziţionarea bunurilor comune – indicat de veniturile fiecăruia dintre soţi, ci în funcţie de totalitatea mijloacelor materiale folosite pentru funcționarea familiei.