Statutul de funcţionar public aduce drepturi dar şi obligaţii cât şi angajararea răspunderii acestora pentru faptele intreprinse.

În legislaţie, art. 46 alin.1) Legea nr. 215/2001, se prevede faptul că nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Iar în altă dispoziţie, art. 75 lit a şi f) Legea 393/2004, se explică ce înseamnă interesul personal. Astfel, aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

Potrivit ştirilor juridice, cele două reglementări au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se suţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, având în vedere lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a acestora. De asemenea, în privinţa dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 75 lit. a) şi f) din Legea nr. 393/2004, autorul susţine că, deşi normele evocate reglementează elemente privind conflictul de interese, acestea au un conţinut diferit.

Pe de o parte, dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 interzic consilierului local dreptul de a lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, dacă acesta are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 75 lit. a) şi f) din Legea nr. 393/2004 fac referire la noţiunea de “interes personal” al alesului local într-o anumită problemă, noţiune ce nu este însă definită într-un mod clar şi precis, care să excludă orice echivoc.

Având în vedere că situaţiile ce atrag existenţa conflictului de interese sunt prevăzute, în mod distinct, de cele două dispoziţii legale, pentru ca acestea să fie accesibile destinatarului, legiuitorul era obligat să definească, în mod clar, cele două noţiuni distincte pe care le foloseşte, respectiv “interes patrimonial” şi “interes personal”. Legiuitorul explică noţiunea de “interes personal” prin raportare la existenţa unei posibilităţi a consilierului local de a anticipa dacă o anumită decizie ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru una dintre persoanele vizate de text.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea reţine că prevederile art. 75 lit. a) şi f) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate pentru a permite destinatarilor lor – aleşii locali – să îşi conformeze conduita şi să anticipeze consecinţele ce pot rezulta din neîndeplinirea obligaţiei de depunere a declaraţiei privind interesele personale, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 82 din Legea nr. 393/2004. Instituirea obligaţiei aleşilor locali de a-şi face publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere are tocmai menirea de a evita starea de conflict de interese. Prin urmare, Curtea constată că ipotezele normative vizate de art. 75 din Legea nr. 393/2004 şi art. 46 din Legea nr. 215/2001 sunt distincte, astfel încât nu va reţine susţinerile autorului excepţiei referitoare la existenţa unui paralelism legislativ în ceea ce priveşte “conflictul de interese”.

Interesul personal, noţiune cuprinsă de prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului şi posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj, chiar, pentru sine sau soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

Prin urmare, având în vedere cele constatate de Curte, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, soluţie regăsită în Decizia nr. 664/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 100/2017.