Pentru punerea în aplicare a Codului penal a fost necesară elaborarea unei legi care să clarifice toate situaţiile contradictorii care ar putea interveni.

Astfel Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în art. 15 prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal. Iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute mai sus, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Potrivit ştirilor juridice, dispoziţiile acestui articol au format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 conduc la ultraactivitatea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, adică la incidenţa acestora şi după ieşirea lor din vigoare. Susţine că legea nouă poate retroactiva dacă, în ansamblu, conţine dispoziţii mai favorabile infractorului, faţă de legea care era în vigoare în momentul săvârşirii infracţiunii, iar, dacă legea veche conţine dispoziţii mai favorabile infractorului, aceasta va ultraactiva şi îşi va produce efectele şi după ieşirea ei din vigoare.

Atât legea care retroactivează, cât şi cea care ultraactivează îşi pot produce efectele numai dacă sunt mai favorabile infractorului, în caz contrar – dacă ele creează o situaţie mai grea infractorului – vor fi încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Susţine că prevederile de lege criticate creează o situaţie mai grea persoanelor aflate în ipoteza autorului excepţiei, respectiv care sunt judecate pentru o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda şi care au săvârşit noua infracţiune în termenul de încercare pentru o pedeapsă a închisorii suspendată condiţionat, în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969.

Curtea Constituţională reţine că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de autor, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală. Curtea a reţinut că excepţia trebuie invocată într-un moment al procesului în care relevanţa sa să poată fi apreciată pe baza stării de fapt şi a probelor administrate, o excepţie de neconstituţionalitate invocată prematur sau tardiv va fi declarată irelevantă.

În concluzie Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu are legătură cu faza procesuală a camerei preliminare.

Astfel, a respins excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 733/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 70/2017.