Codul de procedură penală este pe departe campion în materie de excepții de neconstituționalitate ridicate și admise de CCR. De la apariție și până azi a depășit 20 de excepții admise, fapt ce arată graba cu care a fost elaborat fără să fie luate în calcul conexiunile cu alte prevederi legale.
Șirul excepțiilor de neconstituționalitate continuă cu cea privind legalitatea suspendării soluționării acțiunii civile în cadrul procesului penal atunci când intervine prescripția răspunderii penale. Legea prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau atunci când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia, prescripția, decesul suspectului/inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului/inculpatului persoană juridică.
Ce prevede Codul de procedură penală cu privire la acest aspect?
Legiuitorul a statuat că instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal dacă fapta nu este prevăzută de legea penală, dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent sau o altă condiție legală pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă a intervenit amnistia, prescripția, decesul suspectului/inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului/inculpatului persoană juridică, dacă există autoritatea de lucru judecat sau a intervenit un transfer de proceduri cu alt stat.
Aceeași soluție este adoptată de instanță și în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile și în cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă. În acest caz, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața acțiunii instanței civile.
Ce a decis CCR?
CCR a pronunțat Decizia 586 care a fost publicată în Monitorul Oficial 1001 din 13 decembrie 2016. Analizând textele de lege criticate, CCR constată că acestea sunt contrare dispozițiilor constituționale cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, la cele referitoare la dreptul la un proces echitabil din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Analizând textele de lege, CCR constată că atunci când acțiunea civilă este lăsată nesoluționată de instanța penală atunci când intervine prescripția răspunderii penale, persoana vătămată sau succesorii săi au posibilitatea de a formula o acțiune la instanța civilă competentă pentru soluționarea laturii civile a procesului penal. În acest caz, acțiunea civilă a persoanei vătămate sau a succesorilor săi va fi promovată după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și după momentul în care instanța penală constată împlinit acest termen. Rețineți că textul din Codul de procedură penală prevede termene de prescripție de la 3 la 15 ani și în cazul prescripției speciale între 6 și 30 de ani.
Știrile juridice prevăd că în practică persoana vătămată se constituie parte civilă la data formulării plângerii penale sau imediat după acest moment. În acest caz, durata soluționării acțiunii civile este egală cu termenul de prescripție a răspunderii penale la care se adaugă durata soluționării cererii de către instanța civilă.
În reglementarea anterioară, în caz de încetare a procesului penal în cazul intervenirii prescripției răspunderii penale, instanța penală avea obligația de a proceda la soluționarea acțiunii civile promovate în fața sa.
Faptul că în prezent, acțiunea civilă este lăsată nesoluționată de instanța penală, obligă persoana vătămată să parcurgă un nou proces în fața unei instanțe civile, fapt ce prelungește excesiv durata până la care își va recupera prejudiciul suferit. CCR consideră că în astfel de cazuri, se încalcă dreptul la un proces echitabil al persoanei vătămate și dreptul al soluționarea cauzelor într-un timp rezonabil.
Legea prevede că persoana vătămată poate exercita acțiunea civilă în procesul penal sau poate solicita repararea prejudiciilor printr-o acțiune civilă distinctă. Rețineți că această opțiune este irevocabilă, în sensul că persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal poate promova acțiune civilă doar dacă procesul penal a fost suspendat. Dacă procesul se reia, acțiunea civilă va fi suspendată.
Dacă s-a pornit acțiunea civilă, persoana vătămată poate părăsi acest proces și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Acțiunea civilă nu poate fi părăsită dacă s-a pronunțat o hotărâre, chiar nedefinitivă.
În concluzie…
CCR a admis că textele de lege criticate sunt neconstituționale, pentru că cei vătămați se constituie părți civile în procesul penal pentru că aceste cauze se judecă cu precădere, iar diferitele incidente procedurale care apar și pe care cel vătămat nu le poate anticipa nu trebuie să prelungească nepermis de mult soluționarea acțiunii sale.