Procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada comunistă în România a fost unul anevoios, să nu uităm faptul că împotriva României a fost pronunţată o hotărâre pilot, cauza Atanasiu şi alţii impotriva României, prin care România a primit măsură impusă să modifice legislaţia astfel încât să se finalizeze procesul de restituire.

În acest context a fost adoptată Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/2013. Chiar dacă aparent această lege şi-a propus ca toţi proprietarii să fie despăgubiţi, problema o constituie perioada de timp în care vor fi despăgubiţi, în concret acestă lege a propus o amânare o despăgubirii proprietarilor prin echivalent dacă ne gândim la sistemul cu puncte care a fost introdus.

Este cert faptul că această lege s-a considerat a fi neconstituţională deoarece creează situaţii contrare constituţiei, dar ne interesează în cele ce urmeză să vedem care este decizia Curţii Constituţionale în acest sens.

În motivarea excepţiei se susţine că, deşi Legea nr. 165/2013 recunoaşte şi consacră în continuare, în mod formal, ca şi legislaţia reparatorie anterioară, principiul prevalenţei restituirii în natură, în realitate, dispoziţiile sale se îndepărtează în mod substanţial de acesta. Actuala reglementare pune persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii într-o situaţie vădit mai grea şi mai nefavorabilă în raport de modul în care se putea beneficia de instituţia compensării în sistemul anterior Legii nr. 165/2013. Este neconstituţional ca unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, determinată de depunerea notificărilor în acelaşi interval de timp finit, să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor şi mecanismelor compensării.

Se precizează că legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce priveşte măsurile acordate în echivalent, care anterior au prevăzut, într-un mod mai favorabil ca în prezent, acordarea unor măsuri în echivalent prin compensarea în natură a imobilului preluat abuziv cu un alt imobil de aceeaşi valoare, alte despăgubiri fiind posibile, dar numai cu acordul persoanei îndreptăţite sau dacă aceasta refuză compensarea, nefiind prevăzute alte condiţii prohibitive, prezente acum în dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Curtea Constituţională a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea susţine că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate

În concluzie, având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea Constituţională a respins excepţia prin Decizia nr. 600/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 973/2016.