Legea educaţiei naţionale a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări. Pe departe cea mai controversată şi discutată ştire juridică este cea care se referă la titlul de doctor.
Legea educaţiei naţionale nr. 1 /2011 a fost modificată prin O.U.G. nr 4/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 182/2016. Prin aceasta instituindu-se că “Diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziţiei de retragere a titlului.”
Executivul a motivat adoptarea prezentei ordonanţe prin faptul că ţinând seama de creşterea, fără precedent, în special pe parcursul anilor 2014 şi 2015, a numărului tezelor de doctorat suspectate de plagiat elaborate inclusiv de către persoane de demnitate publică, tinzând spre un fenomen de mare amploare care nu mai poate fi stopat, îndepărtând prevederile legale în ceea ce priveşte acordarea titlurilor de doctor de la scopul lor legitim, şi anume acela de recunoaştere publică a unor competenţe specifice.
Se consideră că lipsa unor mecanisme credibile şi funcţionale de combatere a încălcării standardelor de etică profesională duce la situaţia în care nu se mai realizează scopul şi funcţiile unui program de studii universitare de doctorat. Iar neadoptarea în regim de urgenţă a prezentei ordonanţe de urgenţă ar conduce la încurajarea perpetuării abuzului şi deturnarea de la scopul reglementării a prevederilor legale în discuţie, cu consecinţe negative pe planul percepţiei societăţii privind titlurile şi diplomele acordate de stat, precum şi pe planul încrederii în educaţie.
S-a considerat că adoptarea ordonanţei menţionate mai sus încalcă dispoţiile constituţionale, fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.
Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
S-a invocat încălcarea principiului bicameralismului consacrat prin jurisprudenţa, în sensul că amendamentele depuse la Senat modifică conţinutul reglementării şi generează o configuraţie semnificativ deosebită a actului normativ faţă de forma adoptată în prima Cameră sesizată, respectiv în Camera Deputaţilor.
Principiul bicamerismului este garantat ca atare nu poate fi primit argumentul că, în procedura de reexaminare, Camera Deputaţilor, în calitate de primă cameră sesizată, ar fi putut să modifice, să completeze sau să elimine prevederile incluse în amendamentele Senatului dacă ar fi dorit acest fapt, deoarece în procedura declanşată la cererea preşedintelui României intervenţia legiuitorului este limitată numai la aspectele sesizate de preşedinte, ca neconforme, prin cererea de reexaminare. Pe cale de consecinţă, în această procedură, Camera Deputaţilor nu putea şi nu avea competenţa de a proceda la o dezbatere în fond asupra completărilor aduse legii prin amendamentele depuse la Senat. O atare competenţă se putea exercita doar în situaţia în care la prima examinare, înainte de a trimite legea la promulgare, Senatul sesiza Camera Deputaţilor pentru a discuta noile texte introduse, pe calea procedurală a amendamentelor.
Potrivit ştirilor judice s-a susţinut că acordarea dreptului de a decide cu privire la retragerea unui titlu de doctor obţinut prin plagiat universităţii organizatoare a doctoratului nu asigură pe deplin exigenţele protejării dreptului de proprietate intelectuală al autorului a cărui operă a fost plagiată. Motivul esenţial este că o astfel de instituţie a eşuat deja în obligaţia sa de supervizare ştiinţifică a realizării tezei care a stat la baza emiterii titlului de doctor, astfel încât nu este de dorit ca tot ea să aibă cuvântul decisiv într-o nouă analiză a conformităţii operei respective. Universitatea organizatoare este transformată într-un judecător al propriei cauze, ceea ce este inacceptabil.
Curtea Constituţională a admis excepţia
Cu privire la primul aspect Curtea a reţinut că legea a fost adoptată de Senat cu încălcarea principiului bicameralismului, întrucât, pe de o parte, relevă existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, se abate de la obiectivul urmărit de iniţiatorul proiectului de lege şi respectat de prima Cameră sesizată. Aşadar, Curtea constată că Senatul nu a respectat procedura constituţională şi regulamentară de adoptare a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, fapt ce determină neconstituţionalitatea acesteia, în integralitatea sa, prin raportare la dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte al doilea punct dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea reţine că actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatoare cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească.
Astfel titlurile de doctor nu pot fi controlate şi retrase de aceeaşi entitate care le-a emis, legea încurajând un comportament neonest. Curtea Constituţională a admis excepţia şi a stabilit că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională, în ansamblul său. Soluţia a fost consacrată în Decizia nr. 624/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 937/2016.