Conform legislaţiei, chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citaţie.

În ceea ce priveşte înmânarea citaţiei, art. 260 C. procedură penală prevede că citaţia se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire. Însă de cele mai multe ori se refuză primirea citaţiei, legiuitorul a avut grijă să acopere şi această situaţie. Astfel, dacă persoana citată refuză să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces – verbal cu privire la împrejurările constatate.

Necitarea atrage consecinţe juridice, constituind motiv de contestaţie în anulare, art. 426 C. procedură penală prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.

Impotriva acestor dispoziţii a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei?

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 260 din Codul de procedură penală permit primirea citaţiei chiar şi cu o zi înainte de termenul de judecată, nelăsând persoanei citate un termen rezonabil pentru a-şi pregăti apărarea, aspect ce contravine dispoziţiilor constituţionale.

Potrivit ştirilor juridice, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât nu dau posibilitatea atacării, pe calea contestaţiei în anulare, a încheierii de cameră preliminară pronunţate de instanţa ierarhic superioară celei sesizate, încheiere ce reprezintă o hotărâre definitivă, care nu poate fi atacată pe tot parcursul procesului penal. Se arată, în acest sens, că, în situaţii cum este cea din prezenta cauză, în care judecătorul de cameră preliminară al instanţei superioare nu respectă drepturile inculpatului, împrejurare cu caracter obiectiv, ce vatămă drepturile persoanei în cauză, dispoziţiile Codului de procedură penală nu prevăd o cale de atac prin care o asemenea vătămare să poată fi înlăturată. Pentru acest motiv, se apreciază că textul criticat încalcă accesul liber la justiţie.

Decizia Curţii Constituţionale?

Curtea susţine că prevederilor art. 260 din Codul de procedură penală nu prevăd îndeplinirea acestei proceduri într-un termen minim, obligatoriu a fi respectat, înaintea datei stabilite de organul judiciar.

Curtea reaminteşte că prevederile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală reprezintă o aplicaţie în domeniul legii procesual penale a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), conform cărora “competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, coroborate cu cele ale art. 129, care fac referire la “condiţiile legii” în reglementarea constituţională a căilor de atac. Reglementarea de către legiuitor, alături de cele două căi ordinare de atac (judecata în primă instanţă şi apelul), a căilor extraordinare de atac echivalează cu asigurarea unor garanţii procesuale suplimentare în scopul aflării adevărului, principiu al aplicării legii procesual penale prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală.

Mai mult nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la citare constituie cauză de nulitate relativă, Curtea reţine că nelegala citare în cursul urmăririi penale sau a procedurii de cameră preliminară poate fi invocată în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, conform art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, doar dacă a fost invocată şi în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa inferioară. Din aceste considerente se consideră că Codul de procedură penală oferă garanţiile procesuale specifice dreptului la apărare, drept fundamental invocat de autorul excepţiei în situaţia nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la citare în procedura în camera preliminară.

Ne putem da seama cu uşurinţă care a fost decizia Curţii, adică de respingere, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 507/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 911/2016.