Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri – obligaţii sau interdicţii.

Este normal să ne întrebăm dacă violenţa trebuie să fie concretizată fizic, în acest scop vom analiza o decizie pronunţată de instanţă.

Potrivit ştirilor juridice, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, reclamanta P.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul P.C., solicitând instanţei să emită un ordin de protecţie împotriva acestuia, prin care să dispună evacuarea pârâtului din imobil, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reclamantă, faţă de locuinţa acesteia, şi faţă de minorii P.M.E. si P.I.A., interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta şi cu minorii.

În motivarea de fapt a cererii a arătat că este căsătorită cu pârâtul şi au împreună doi copii minori, de trei ani şi respectiv 6 luni. Pârâtul, pe fondul consumului de alcool, devine foarte violent atât fizic, cât şi verbal, atât faţă de acesta, cât şi faţă de minori.

Prin sentinţa civilă nr. 9xx/2x.0x.2016, Judecătoria a admis cererea şi a emis ordinul de protecţie împotriva pârâtului, pe o durată de 6 (şase) luni, de la data pronunţării hotărâri, instituind măsurile solicitate de reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în comportamentul pârâtului se includ o serie de manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a reclamantei şi minorilor, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor.

Reţinându-se că potrivit art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003, violenţa psihologică este definită ca impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar, instanţa a apreciat că faţă de frecvenţa scandalurilor provocate de către părţi, împrejurări în care pârâtul devine violent şi fizic, că s-a indus întregii familii o stare de temere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, cererea de apel nefiind motivată nici în fapt şi nici în drept.

Este de reţinut că, pentru instituirea unui ordin de protecţie, nu este necesar ca violenţa invocată să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ. Sentimentul de insecuritate creat intimatei – reclamante este de natură a impune măsuri de protecţie în ceea ce o priveşte.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că, prin măsura luată de prima instanţă, s-a răspuns scopului preventiv urmărit de lege, pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. care poate fi consultat pe portalele juridice, impunându-se respingerea apelului ca nefondat.

În concluzie, pentru instituirea unui ordin de protecţie nu este necesar ca violenţa agresorului să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ. Sentimentul de insecuritate creat victimei este de natură a impune măsuri de protecţie în ceea ce o priveşte.