Mulți se uită în ograda colegului care pune mai mulți bani în buzunar în fiecare lună, deși lucrează pe același post și la aceeași instituție. Imediat șarpele invidiei se cuibărește în sufletul celui care se simte nedreptățit că, deși și el muncește în aceleași condiții ca și colegul, el primește o leafă mai mică. Și pentru că ne place să uzăm de principiile democratice, imediat cei în cauză strigă ca din gură de șarpe că sunt discriminați și cer să li se facă dreptate în instanță.

Întrebarea care apare este pe cine chemi în judecată? Doar instituția unde lucrezi sau și ministerul în subordinea căruia funcționează aceasta, minister care este principalul ordonator de credit. O astfel de situație a generat sesizarea ÎCCJ care a fost chemată să stabilească dacă MAI poate fi chemat în judecată în cadrul litigiilor dintre angajați și instituțiile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, litigii în care se solicită drepturi de natură salarială.

Care au fost opiniile din practica instanțelor de judecată?

Într-o primă opinie s-a considerat că, faptul că MAI este ordonator principal de credite, nu atrage și chemarea sa în judecată într-un litigiu care decurge din raportul de serviciu dintre un funcționar public cu statut special și o unitate cu personalitate juridică subordonată MAI.

Pentru a avea calitatea procesuală pasivă ar trebui să existe o identitate între pârât și cel obligat la plată. Or, dacă reclamantul este funcționar public într-o unitate subordonată MAI, va fi chemată în judecată doar acea unitate.

Conform celei de a doua opinii, s-a susținut că MAI are calitatea de a sta în proces, pentru că unitățile subordonate lui nu pot acționa decât în limita alocațiilor bugetare aprobate. Practic, pentru asigurarea plății drepturilor salariale, ordonatorul principal de credite trebuie să aprobe creditele bugetare, iar unitatea subordonată, angajează cheltuieli.

Ce prevede legea referitor la ordonatorii de credite?

Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și pe cele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor din subordine. Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor subordonate ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite.

Ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate și utilizează creditele bugetare repartizate doar pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc.

Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele de angajament și pe cele bugetare după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora. Legea prevede că MAI este ordonator principal de credite și are obligația de a lua toate măsurile care se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Totodată, legea civilă a instituit principiul independenței patrimoniale conform căreia persoana juridică care are în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ  a pronunțat Decizia 13/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 763 din 29 septembrie 2016. În cazul funcționarilor publici cu statut special, diferența față de prevederile legate de raportul de muncă, este că aceștia primesc o remunerație. De exemplu, plata drepturilor bănești cuvenite polițiștilor se face din fondurile alocate de la bugetul de stat.

Interpretând textele de lege, ÎCCJ consideră că într-un astfel de litigiu pentru a ști pe cine chemi în judecată, trebuie clarificat cine este instituția care are obligația de plată a drepturilor salariale. Știrile juridice arată că în astfel de situații va fi chemată în judecată doar autoritatea publică cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu, pentru că aceasta are prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale.

Știrile juridice arată că, deși MAI este ordonator principal de credite nu înseamnă automat că acesta trebuie să fie chemat în judecată, una dintre atribuțiile acestuia fiind și aceea de a repartiza creditele către bugetele instituțiilor publice din subordine după finalizarea procesului în instanță, și anume în faza de executare a hotărârii judecătorești prin care s-a admis acțiunea.

De reținut că dacă pretențiile ce fac obiectul judecății vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială fără să pună în discuție atribuțiile legale reglementate ale ordonatorului principal de credite, MAI nu poate fi chemat în judecată, neavând calitate. Dacă s-a început executarea silită împotriva instituției publice din subordinea MAI și MAI nu își îndeplinește obligația de a aloca credite bugetare pentru plata titlurilor executorii, atunci va putea fi chemat în judecată pentru neîndeplinirea obligației de a face.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că MAI, ca și ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile sau unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, litigii prin care se solicită drepturi de natură salarială.

În loc de concluzii…

Prin această Decizie, ÎCCJ a stabilit fără dubiu pe cine va chema în judecată, de exemplu,  un polițist care solicită prin instanță să i se achite drepturile salariale. Cunoscând aceste aspecte, funcționarii publici care inițiază astfel de litigii, pot evita plata eventualelor cheltuieli de judecată la care îi poate obliga MAI pentru că l-a acționat pe nedrept în instanță.