Drepturile şi libertăţile fiecărei persoane sunt garantate de lege atât la nivel naţional cât şi internaţional. Potrivit legislaţiei, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar oricărei norme contrare din legislația internă prevede următoarele: „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice (…). 2. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (…) protecția reputației sau a drepturilor altora, (…) sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”
Recent, Tribunalul Bihor, s-a pronunţat asupra unei sesizări prin Decizia nr. 910/2016 cu referire la prejudiciul de imagine adus reclamantului.
Situaţia de fapt
Reclamantul LCP a chemat în judecată pe pârâtul PB, pentru ca pe baza probelor administrate să fie obligat la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. Reclamantul a arătat că are calitatea de angajat al Poliției locale Oradea și a aplicat pârâtului o amendă contravențională, pe care acesta a considerat-o netemeinică și nelegală și a fost filmat în timpul întocmirii procesului-verbal de contravenție, iar ulterior acest film a fost postat în mediul on line, iar prin comentariile postate la acea înregistrare de diverse persoane, între care și pârâtul, i s-a adus atingere imaginii publice și vieții personale, având și consecințe pe plan profesional.
Potrivit ştirilor juridice, reclamantul a învestit instanța cu judecarea unei cereri fondată pe dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală. Astfel, potrivit prevederilor art. 1349 C. civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar conform art. 1357 C. civiil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În cauză, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile civile delictuale în ce privește faptele săvârșite de pârât și acesta este obligat să răspundă pentru acoperirea prejudiciului de imagine creat reclamantului, prin care a fost afectată și reputația acestuia.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se așadar de către instanța de judecată prin apreciere, în funcție de consecințele negative produse asupra celui în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, efectul produs asupra situației sociale, familiale și profesionale. Desigur, toate aceste criterii trebuie subordonate unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Prin urmare, în cauză, instanța a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamant, admițând repararea prejudiciului de reputație și imagine, fără a tinde la o îmbogățire și nu fără a reține că există și o obligație din partea angajaților poliției locale de a preveni săvârșirea faptelor contravenționale, de a nu incita cetățenii și de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu cu maximă bună-credință, iar nu de a întreține un raport de vrăjmășie și polemici. Pentru aceste motive instanța apreciază prejudiciul moral ca fiind în sumă de 1.000 lei.