Diferenţele dintre infracţiunea de omor şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte au creat întotdeauna dificultăţi în ceea ce priveşte calificarea faptei.

Potrivit ştirilor juridice, diferenţele dintre cele două au în vedere intensitatea loviturilor aplicate, modul de acţionare, partea corpului vizată.

Astfel, într-un caz practic s-a stabilit că inculpaţii au aplicat împreună lovituri multiple victimei cu pumnii şi picioarele, lovituri de mare intensitate în zone vitale care au dus la deces, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor şi nu are infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Din rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză, inclusiv expertiza efectuată la cererea inculpaţilor, rezultă că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure şi că au pus în primejdie viaţa victimei.

Starea gravă a victimei care se plângea de dureri puternice în abdomen a impus apelul de urgență 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de ambulanță care i-a acordat îngrijiri medicale pentru stabilizare, după care victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Județean, unde s-a intervenit chirurgical, însă pe fondul complicațiilor postoperatorii, victima a decedat.

În aceste condiţii pe latură subiectivă, Curtea constată că nu este incidentă praeterintenţia specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte în sensul că decesul victimei nu s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpaţi, ci ca urmare a unor împrejurări exterioare ce nu au fost avute în vedere de inculpaţi şi au dus la producerea unui rezultat periculos neurmărit şi neacceptat de către aceştia.

În acest context, se constată că în mod judicios instanţa de fond nu a reţinut existenţa unei legături de cauzalitate între decesul victimei C.C. şi apariţia unei infecţii intraspitaliceşti care a dus la deces.

Această concluzie rezultă atât din conţinutul expertizelor medico-legale din care rezultă că între leziunile traumatice constatate la autopsia medico-legală şi deces există legătură de cauzalitate predominat indirectă (predominant violentă).

Instanța a constatat că, ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni, loviturile sunt aplicate cu intenție, în cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă, inculpatul fie a prevăzut rezultatul faptei lui, dar a crezut că nu se va produce, fie nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă. În cazul celei de a doua infracțiuni rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, chiar l-a dorit sau cu toate că nu l-a dorit, l-a acceptat în mod conștient. În consecință, pentru delimitarea celor două infracțiuni, trebuie analizată poziția subiectivă a inculpatului, intenția cu care acesta a acționat.
În speță, având în vedere că inculpații nu au folosit în comiterea infracțiunii un obiect apt a produce moartea, nu au lovit victima vizând conștient o zonă vitală a corpului, că decesul s-a produs la 9 zile de la data aplicării loviturilor, fiind favorizat și de un fond patologic preexistent, precum și de alte cauze medicale intervenite ulterior, instanța apreciază că inculpații nu au avut intenția de a ucide victima.

Este adevărat că acțiunea violentă a inculpaților a fost concomitentă, dar acest lucru nu este suficient pentru a putea reține existența intenției acestora de a ucide victima, având în vedere faptul că, inculpații și victima au discutat civilizat chiar înainte de momentul lovirii, victima avea o vârstă relativ tânără (43 de ani), ceea ce permite o presupunere generală că persoanele de această vârstă pot avea o rezistență fizică mai mare, precum și faptul că nu se poate reține cu certitudine aplicarea unor lovituri de mare intensitate, potrivit concluziilor din primul raport de expertiză leziunile pledează pentru lovire cu intensitate medie spre mare. Chiar dacă în urma loviturilor s-a produs ruperea unor organe interne (duoden, mezenter), ceea ce evident presupune o forță mai mare în aplicarea loviturilor, decesul a intervenit și urmare altor cauze ulterioare, după cum s-a arătat mai sus, situație în care există un dubiu privind aplicarea de lovituri cu o intensitate atât de mare încât să permită univoc reținerea intenției de a suprima viața victimei.

În concluzie, multitudinea loviturilor aplicate concomitent de ambii inculpaţi, chiar şi după căderea acesteia la pământ, lovituri de mare intensitate, aplicate cu pumnii şi picioarele duc la concluzia  că inculpaţii  chiar dacă  nu au urmărit, au acceptat ca loviturile aplicate asupra victimei să aibă consecinţe grave asupra acesteia, inclusiv să ducă la deces, situaţie în care încadrarea juridică a faptei este aceea de omor, prevăzută de art. 188 al. 1 Cod penal şi nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal, care poate fi consultat pe portalele juridice.