Regulamentul Camerei Deputaţilor a suferit în cuprinsul anului acesta unele modificări. În acest sens a fost adoptată Hotărârea nr. 48/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 432/2016. Asupra acestei hotărâri au fost formulate mai multe critici de neconstituţionalitate pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
Motive de neconstituţionalitate
În primă fază se apreciază că procedura de adoptare a hotărârii contestate nu respectă prevederile regulamentare incidente în materia iniţierii proiectelor de hotărâre şi a etapelor procedurale ulterioare iniţierii.
Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale, se arată că atât timp cât actele de aplicare a regulamentelor care guvernează activitatea parlamentară afectează producerea validă a unui act juridic al uneia dintre Camere sau al Parlamentului, se pune în discuţie chiar existenţa acestuia ca act juridic, cu alte cuvinte constituţionalitatea extrinsecă a hotărârii adoptate. Aceasta depinde de respectarea condiţiilor procedurale care guvernează etapele adoptării unei asemenea hotărâri, condiţii care sunt o concretizare a prevederilor art. 67 şi 76 din Constituţie care pot fi consulatate pe portalele juridice. În condiţiile în care aspectele de constituţionalitate extrinsecă au fost învederate Biroului permanent, fără ca acesta să ţină cont de contestaţia astfel formulată, rezultă că au fost epuizate mecanismele parlamentare de contestare a hotărârii menţionate, ceea ce înseamnă că singura cale de a o contesta pentru motive de neconstituţionalitate este aceea a formulării unei sesizări la Curtea Constituţională, cât timp autonomia regulamentară a Camerei Deputaţilor a fost interpretată şi aplicată cu încălcarea limitelor sale constituţionale. În aceste condiţii, se apreciază că soluţionarea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate este de competenţa Curţii Constituţionale.
Opinia Curţii Constituţionale cu privire la competenţă
Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că “exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. c) din Constituţie priveşte exclusiv controlul constituţionalităţii prevederilor regulamentelor Parlamentului, iar nu şi controlul constituţionalităţii hotărârilor şi măsurilor adoptate de Camerele Parlamentului în aplicarea regulamentelor proprii”.
Se constată că aspectele invocate de autorul sesizării de neconstituţionalitate vizează punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 92 alin. (2), art. 93 şi 99 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu alte cuvinte se aduce în discuţie procedura de lucru netransparentă care a avut ca urmare adoptarea hotărârii contestate. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de aplicare în fapt a regulamentelor parlamentare. Faptul că, în speţă, Comisia pentru regulament al Camerei Deputaţilor a fost sau nu sesizată cu un proiect de hotărâre, că proiectul de hotărâre a fost întocmit ulterior sesizării sale chiar de Comisie, că proiectul de hotărâre a fost sau nu distribuit la casetele electronice ale deputaţilor sau că a existat sau nu posibilitatea depunerii de amendamente sunt chestiuni care vizează modul în care Parlamentul înţelege să îşi aplice propriul regulament în vigoare. Sigur că autonomia parlamentară nu înseamnă posibilitatea încălcării de către Camera Deputaţilor a propriului Regulament, de aceea, plenul, în situaţia în care constată că sau produs asemenea încălcări, în temeiul plenitudinii sale decizionale cu privire la acest aspect, poate să hotărască în sensul continuării dezbaterilor în plen sau al reluării procedurilor în comisi. Din aceste motive a respins, ca inadmisibilă, excepţia prin Decizia nr. 467/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 754/2016.
Prin urmare, regulamentul menţionat mai sus este un act normativ cu un obiect de reglementare specific. În aceste condiţii, “competenţa conferită Curţii Constituţionale de art. 146 lit. c) din Legea fundamentală nu poate privi decât controlul conformităţii regulamentelor Parlamentului cu dispoziţiile Constituţiei.