Legislaţia prevede că sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.

Art. 955 C. procedură civilă prevede că măsura sechestrului asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviinţare în acest sens. Iar în cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde se află bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul. Executorul judecătoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei. În toate cazurile, sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului.

Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată şi poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Legislaţia prevede şi o sancţiune în cazul în care nu se depune cauţiunea, astfel nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător iar aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.

Încheierea prin care s-a desfiinţat sechestrul asigurător ca urmare a nedepunerii cauţiunii poate fi atacată cu o cale de atac?

Prin Decizia civilă nr. 92, pronunțată în dosarul nr. 12239, Curtea de Apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de partea T.S. împotriva deciziei civile nr. 656, pronunţată de Tribunal. Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.
Prin încheierea civilă nr. 656, pronunţată de Tribunal în dosarul nr. 12239 (definitivă), atacată cu apel, s-a admis cererea formulată de reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta T.S., şi s-a constatat desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător încuviinţat în favoarea pârâtei prin încheierea civila nr. 9, pronunţată de către Tribunal în dosarul nr. 3483, pentru motivul nedepunerii cauţiunii, conform art. 956  Cod procedură civilă.

Prin interpretarea dispoziţiilor legislative, potrivit art. 956 „Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.”  Însă articolul 634 alin. (1) pct. 1 Cod de procedură civilă prevede că „Sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului”. În speţă, încheierea pronunţată de Tribunal atacată cu apel, este definitivă, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 956 şi art. 634 alin. (1) pct.1 Cod de procedură civilă, apelul declarat de pârâta T.S. este inadmisibil şi a fost respins ca atare.

În concluzie, este inadmisibil apelul declarat împotriva încheierii definitive prin care s-a constatat desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător.