Ori de câte ori o autoritate publică refuză să soluţioneze o cerere sau nu răspunde cererii în termenul legal, persoana interesată poate apela la instanţa de contencios administrativ pentru a soluţiona această cerere.

Legislaţia, art.2 lit.i) din Legea nr. 554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit la lit.n) a aceluiaşi articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Din analiza acestui text de lege şi prin raportare la ştirile juridice se observă că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluţionată, acest punct de vedere fiind exprimat în mod explicit şi nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.
În speţa dedusă judecăţii, reclamanţii contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtei Primăria Municipiului Oradea de a le soluţiona favorabil cererea de eliberare a autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate cu privire la amplasarea clădirii edificată în baza Autorizaţiei de construire nr. AAA/17 iulie 2012.

În condiţiile în care construcţia a fost amplasată la o distanţă de 2 metri faţă de limita domeniului public, respectiv cu o retragere de 2,30 metri faţă de frontul străzii T, respectă regimul tehnic şi condiţiile de construibilitate prevăzute în Certificatul de urbanism nr.DDD/15 octombrie 2014, încadrându-se în limitele prevăzute, respectiv retragerea de la stradă 0 – 4,5 metri, şi având în vedere că, construcţia reclamanţilor respectă şi cerinţele prevăzute în „Atlasul zonării funcţionale a municipiului O” aprobat de Consiliul Local al Municipiului, şi reţinând în plus că amplasamentul construcţiei cu o retragere de 2,30 metri faţă de aliniamentul străzii T nu afectează vecinii şi nu vatămă pe nimeni, instanţa constată că sunt respectate prevederile Regulamentului local de urbanism al municipiului O.

În raport de cele expuse, tribunalul concluzionează că refuzul pârâtei, Primăria Municipiului, este un „refuz nejustificat” în accepţiunea art.2 lit.i) din Legea nr. 554/2004, fiind emis cu exces de putere şi nu ca urmare a respectării unor dispoziţii legale.