Statul român recunoaşte meritul şi recompensează pe eroii martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 precum şi pe eroii pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Legislaţia în domeniu o reprezintă dispoziţiile legale menţionate mai sus cu modificările şi completările ulterioare.
Modifcările care au fost aduse acestor dispoziţii au adus mai multe critici si s-a considerat că are loc o discriminare. invocându-se şi o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.
Care dintre dispoziţiile modificate au atras critici?
Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece Guvernul, neavând abilitarea de a modifica Legea nr. 341/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil publicată în Monitorul Oficial nr. 577/2004 , modifică situaţii juridice definitiv stabilite, determinând arbitrarul. De asemenea, susţin că eliminarea din Legea nr. 341/2004 a indemnizaţiei reparatorii pentru Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite, printr-o ordonanţă de urgenţă, reprezintă o trecere silită a bunului din proprietatea privată în proprietatea publică şi determină o restrângere a acordării recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Se creează o gravă discriminare între categoriile de participanţi la victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, respectiv între luptătorii remarcaţi şi cei răniţi, reţinuţi şi urmaşi de eroi martiri, dar în mod deosebit între participanţii la Revoluţia română din decembrie 1989 şi alte categorii de beneficiari de indemnizaţii obţinute în baza altor fapte deosebite decât participarea la evenimentele din decembrie 1989.
Autorii excepţiei au aratat că indemnizaţia lunară reparatorie reprezintă un “bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar sistarea ei contravine prevederilor constituţionale potrivit cărora cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. În final, autorii excepţiei apreciază că neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate privată.
Cum a motivat Curtea Constituţională excepţia?
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari – Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plăţii indemnizaţiei lunare reparatorii, Curtea a constatat că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceştia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă. Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. Prin urmare a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 398/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 686/2016.
Potrivit ştirilor juridice, statul susţine că deşi temeiul moral al acordării dreptului la indemnizaţie reparatorie, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, “acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.