În vederea constatării existenţei faptelor, a împrejurărilor de fapt, cât şi a vinovăţiei făptuitorului, organele judiciare desfăşoară o activitate complexă de identificare şi strângere a probelor prin intermediul mijloacelor de probă. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Înscrisurile privind înregistrările ambientale constituie veritabile inscrisuri ca mijloace de probă? La această întrebare ne propunem să răspundem în cele ce urmează.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art 341 Cod de procedură civilă, care poate fi consultat pe portalele juridice, potrivit cărora sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însușirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluționarea procesului. Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
În ceea ce privește moralitatea obținerii de către reclamant a acestor mijloace de probă, instanța arată că o persoană poate folosi în instanță ca mijloc de probă propriile convorbiri purtate cu o altă persoană.
Totuși, dacă ne raportăm la ştirile juridice, faptul că reclamantul procedează în mod sistematic la înregistrarea ambientală a fiicei sale atât în ceea ce privește discuțiile purtate între tată și fiică dar și cu terțe persoane pe un interval de timp foarte lung, așa cum se arată la fila 14 sunt redate convorbiri „ relevante” din anii 2014-2015 , denotă mai degrabă preocuparea reclamantului de a-și preconstitui eventuale probe și nu o grijă deosebită de protejare a interesului superior al copilului care, printre altele cuprinde și dreptul la viața privată.
În consecinţă instanța nu va lua în considerare înscrisurile depuse de către reclamant ce conțin presupuse înregistrări ambientale ale unor discuții purtate de minoră cu diverse persoane în anii 2014-2015 întrucât aceste nu constituie veritabile înscrisuri ca mijloace de probă.