În ultima perioadă sunt la modă produsele ecologice. Vedem pe rafturile tuturor magazinelor aşa numitele produse bio care ne atrag atenţia şi ne ridică un semn de întrebare asupra celorlalte produse. La nivel european se pune un accent deosebit  pe obţinerea produselor de origine vegetală şi animală prin metodele agriculturii ecologice şi încurajează pe cei care practică o astfel de agricultură.

Agricultura ecologică îşi propune să producă hrană potrivită organismului uman, luând în considerare echilibrele locale, regionale şi  încurajând  folosirea resurselor existente, aceasta asigură bazele unei dezvoltări durabile a producţiei ecologice, asigură funcţionarea eficientă a pieţei interne, garantează concurenţa loială, asigură încrederea consumatorilor şi protejează interesele acestora, de asemenea  creează mai multe locuri de muncă, aduce bunăstarea economiilor rurale şi contribuie la menţinerea şi îmbunătăţirea peisajelor rurale.

Înregistrarea producătorilor în agricultura ecologică, se face prin completarea Fişelor de înregistrare în agricultura ecologică, disponibile la Direcţiile de Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene, la responsabilii judeţeni pentru agricultura ecologică. În urma inspecţiilor efectuate de organismele de control, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi vor putea eticheta produsele. Pe eticheta aplicată produselor ecologice sunt obligatorii următoarele menţiuni: referirea la modul de producţie ecologic, sigla, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Însă înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani. Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.

Care sunt practicile folosite pentru a asigura produse ecologice?

Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:

• Interzicerea folosirii pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă;
• Alegerea unor specii de plante şi rase de animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale ;
• Creşterea animalelor în libertate, adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice;

Respectarea regulilor şi a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislaţia naţională şi comunitară, respectiv controlul întregului lanţ se face de organisme de inspecţie şi certificare, înfiinţate în acest scop şi care eliberează certificatul de produs ecologic.

În Monitorul Oficial nr. 669/2016 a fost publicat Ordinul nr. 895/2016 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare/organismelor de control şi de supraveghere a activităţii organismelor de control, în agricultura ecologică. În ceea ce priveşte organismele de control pot exista mai multe situaţii fie au sediul principal în alt stat membru, fie au sediul principal în România ele trebuind să îndeplinescă condiţii specifice prevăzute strict de Ordinul menţionat mai sus.

Care sunt condiţiile de aprobare a organismelor de control cu sediul principal în alt stat membru?

• să fie independente faţă de toate părţile implicate, imparţiale şi integre; personalul acestora nu trebuie să fie supuse niciunei presiuni comerciale sau financiare care ar putea să le influenţeze deciziile;
  
• să deţină documente care să ateste existenţa echipamentului şi a infrastructurii aflate la dispoziţia unităţii din România, necesare pentru a îndeplini sarcinile de inspecţie şi certificare;
  
• să deţină asigurare de răspundere civilă şi profesională pentru activitatea de certificare producţie ecologică, corespunzătoare domeniului/domeniilor pentru care solicită aprobarea, care să acopere inclusiv unitatea din România;
  
• să dispună de un număr suficient de personal, proporţional cu domeniile de certificare pentru care solicită aprobarea;
• personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţii din România să fie angajat.

Care sunt condiţiile de aprobare a organismelor de control cu sediul principal în România?

• să fie persoane juridice române, înregistrate conform legislaţiei în vigoare;
  
• să deţină documente care să ateste existenţa echipamentului şi a infrastructurii necesare pentru a îndeplini sarcinile de inspecţie şi certificare;
  
• să deţină asigurare de răspundere civilă şi profesională pentru activitatea de inspecţie şi certificare, corespunzătoare domeniului/domeniilor pentru care solicită aprobarea;
  
• să dispună de un număr suficient de personal calificat, proporţional cu domeniile de certificare pentru care solicită aprobarea.
  

După ce au fost aprobate de către Ministarul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale acestea trebuie să îndeplinească mai multe atribuţii: să stabilească planul anual de inspecţii; să elaboreze un raport de inspecţie; să verifice existenţa tuturor documentelor contabile care să asigure trasabilitatea produselor certificate; să verifice declaraţia operatorilor; să verifice documentele contabile ale operatorilor; să transmită operatorilor aflaţi sub contract de prestări servicii toate documentele eliberate pentru aceştia în vederea comercializării produselor; să afişeze pe site-ul propriu taxele şi tarifele practicate operatorilor.

Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o evoluţie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul de producţie animalieră. Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare. Mai mult acţiunile de informare a producătorilor, de instruire şi de promovare a conceptului de agricultură ecologică sunt realizate de către organizaţii de stat şi private. Educaţia în agricultura ecologică, în vederea formării de specialişti pentru acest domeniu constituie o preocupare a instituţiilor de profil din învăţământul superior.