Încă de la apariţia instituţiei controlului judiciar au fost numeroase voci care au blamat-o. S-a considerat că nu sunt respectate dispoziţiile constituţionale deeoarece nu se reglementează un termen rezonabil pentru care să poată fi dispusă măsura controlului judiciar. Din aceste considerente dispoziţiile art. 211-215 C. de procedură penală au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 712/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 33/2015. Mai multe excepţii au fost invocate în ceea ce privesc articolele menţionate. În cele ce urmează ne propunem să analizăm excepţia ridicată în ceea ce priveşte art. 215 alin. 2) lit. e) C. de procedură penală care prevede că organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte obligaţia de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a fost săvârşită fapta.
Cum s-a motivat excepţia?
Autorul arată că, prin încheierea din 12 mai 2015, pronunţată de Tribunalul, a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, printre obligaţiile impuse fiind şi aceea de interzicere a exercitării funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean, motivat de faptul că infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată au fost săvârşite în legătură cu această funcţie. Susţine că dispoziţiile criticate încalcă în mod flagrant o serie de drepturi şi libertăţi de care se bucură, în temeiul Constituţiei, îngrădindu-i-se dreptul de a-şi exercita mandatul ce i-a fost încredinţat de alegători.
Apreciază că prin dispunerea acestei interdicţii – de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean – i se încalcă şi dreptul de a avea contact permanent cu alegătorii, în condiţiile în care prevederile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală sunt facultative, instanţa având obligaţia de a analiza cauza în raport de toate circumstanţele personale ale inculpatului, ţinând cont de o serie de principii care guvernează activitatea de judecată, printre care şi dreptul la muncă al autorului excepţiei. Mai mult susţine că interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean este nelegală, deoarece motivarea instanţei, în sensul că se impune luarea acestei măsuri, deoarece autorul excepţiei este cercetat pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi conflict de interese, săvârşite în legătură cu această funcţie, încalcă grav prezumţia de nevinovăţie, măsura reprezentând o antepronunţare cu privire la vinovăţie.
Care a fost opinia Curţii Constituţionale?
Curtea constată că formularea normelor procesual penale criticate îndeplineşte condiţiile de calitate a legii anterior menţionate, interdicţia putând fi dispusă atunci când organul judiciar apreciază că inculpatul a profitat de profesia, meseria ori activitatea pe care o desfăşoară pentru comiterea infracţiunii de care este acuzat, iar, prin exercitarea în continuare a aceleiaşi profesii, meserii ori activităţi, inculpatul ar fi tentat să repete comportamentul infracţional, ar avea la îndemână instrumentele şi oportunitatea necesare comiterii unei alte infracţiuni şi, din probele aflate la dosar, rezultă legătura dintre exerciţiul profesiei, meseriei, activităţii şi infracţiunea/infracţiunile de care inculpatul este acuzat. În context, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa constantă a instanţei de la Strasbourg, că una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive, iar, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, de asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Această excepţie a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 336/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 612/2016, tocmai ca urmare a considerentelor de mai sus.
Concluzii
Ştirile juridice ne arată că trebuie să avem în vedere faptul că statutul constituţional şi legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanţi ai poporului, este diferit de statutul aleşilor locali, regimul juridic al mandatului de parlamentar fiind configurat la nivel constituţional, ceea ce determină particularităţi cu privire la exercitarea îndatoririlor membrilor Camerei Parlamentului. Mai mult, invocarea de către autorul excepţiei a unor dispoziţii din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.