Când ți-ai pus în minte să nimicești corupția trebuie să te pregătești temeinic. Ca pentru război! Ca să ai șanse de reușită în războiul dus împotriva corupției ai nevoie de arme, resurse, ostași instruiți, devotați cauzei. Mai ai nevoie de planificare. De o strategie!
Corupția poate avea efecte mai distructive decât un conflict armat. Ea este cel mai strașnic dușman cu putință. Erodează structura de rezistență a statului, pe care-l poate aduce în prag de prăbușire. Un stat corupt nu va putea aspira la sprijinul cetățenilor într-un moment critic, fiindcă anterior i-a îndepărtat prin tratamente nedrepte, inechitate, discriminare.
Orice stat ar trebui să-și combată cu fermitate cel mai teribil adversar: corupția, care-l atacă din interior!
Noua strategie anticorupție
HG 583/2016 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016-2020, a seturilor de indicatori de performanță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparență instituțională și de prevenire a corupției, a indicatorilor de evaluare, precum și a standardelor de publicare a informațiilor de interes public a văzut lumina tiparului în „Monitorul Oficial” 644/23.08.2016.
Toate instituțiile și autoritățile publice – centrale și locale, incluse fiind aici și cele subordonate sau coordonate, dar și întreprinderile publice, vor îndeplini procedurile de aderare la strategie în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a HG. Acestora li s-au pus la dispoziție 6 luni de la intrarea în vigoare a hotărârii spre a elabora și transmite către ministerul de justiție planurile de integritate.
Strategia națională anticorupție va fi implementată sub autoritatea și coordonarea ministrului justiției, cu raportare către guvern. Parlamentului îi va fi comunicată, an de an, de către ministerul justiției, o sinteză a stadiului de implementare a Strategiei.
La consultarea ultimelor noutăți legislative, vom afla că pentru fiecare tip de intervenție au fost identificate obiective generale și specifice. Intervenția strategică în domeniul anticorupție se referă nu doar la prevenție și combatere, ci și la educație.
Ce impact va avea strategia?
Așteptările sunt mari… Să nădăjduim că și rezultatele vor fi pe măsură! Prin punerea în practică a Strategiei se apreciază că va fi realizată încadrarea în media Uniunii Europene în ceea ce privește percepția publică referitoare la amploarea corupției în România și că se va produce o diminuare apreciabilă a cazurilor de fraudare a procedurilor de achiziții publice și-a incidentelor de integritate în sectoarele vulnerabile.
Un efect scontat este și introducerea măsurilor preventive anticorupție în mai mult de 80% dintre instituțiile și întreprinderile publice – componentă a unui plan de integritate dezvoltat în temeiul analizelor de risc și standardelor de control managerial intern.
Alte efecte scontate: aderarea României la Convenția anti-mită a OCDE, promovarea internațională a experienței anticorupție dezvoltate în România și atingerea obiectivelor MCV, plus asimilarea națională a procedurilor de evaluare, aceasta fiind o garanție a ireversibilității măsurilor de consolidare a integrității în exercitarea funcțiilor publice.
Obiective generale și obiective specifice
Obiectivul general numărul unu este dezvoltarea unei culturi a transparenței pentru o guvernare deschisă la nivel central și local. Obiectivele specifice sunt creșterea transparenței instituționale, sporirea transparenței proceselor decizionale și creșterea transparenței proceselor de gestionare a resurselor cu caracter public.
Obiectivul general numărul doi: sporirea integrității instituționale prin includerea măsurilor de prevenire a corupției ca elemente obligatorii ale planurilor manageriale și evaluarea periodică a acestora, ca parte componentă a performanței administrative.
Obiectivul general numărul trei este consolidarea integrității, diminuarea vulnerabilităților și a riscurilor de corupție în sectoarele și domeniile de activitate prioritare. Unul dintre obiectivele specifice este, aici, diminuarea vulnerabilității și a riscurilor de corupție în sistemul public de sănătate, precum și creșterea integrității și reducerea riscurilor de corupție în sistemul de educație.
Este avută în vedere și o creștere a integrității, cu o reducere a vulnerabilităților și a riscurilor de corupție în activitatea parlamentarilor. Trebuie evidențiat, ca obiectiv specific asumat, creșterea integrității, diminuarea vulnerabilităților și a riscurilor de corupție în finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale. Se mai urmărește și diminuarea vulnerabilităților și a riscurilor de corupție în administrația publică locală.
Obiectivul general numărul patru se referă la sporirea nivelului de cunoaștere și de înțelegere a standardelor de integritate de către angajați și beneficiarii serviciilor publice. Se urmărește, ca obiectiv specific, o creștere a gradului de educație anticorupție a personalului autorităților/instituțiilor publice de la nivel central și local. De asemenea, și o creștere a gradului de informare a publicului în ceea ce privește impactul corupției.
Al cincilea obiectiv: consolidarea performanței de combatere a corupției prin mijloace penale și administrative. Ca obiectiv special e avută în vedere continuarea progreselor în investigarea cu imparțialitate și în soluționarea de către instanțe a faptelor de mare corupție și la nivel local.
Unul dintre obiectivele specifice care se remarcă aici este optimizarea activității de identificare, sancționare, prevenire a situațiilor de incompatibilitate, conflict de interese și averi nejustificate. Sunt avute în vedere și consolidarea mecanismelor de control administrativ ori sporirea nivelului de recuperare a produselor faptelor penale, fiind urmate cele mai bune practici din alte state europene.
Creșterea gradului de implementare a măsurilor anticorupție prin aprobarea planului de integritate și autoevaluarea periodică la nivelul tuturor instituțiilor publice centrale și locale, precum și a întreprinderilor publice constituie obiectivul general numărul șase.
Care este scopul Strategiei anticorupție?
Să promoveze integritatea, printr-o riguroasă punere în practică a cadrului normativ, în vederea prevenirii faptelor de corupție. Se adresează totalității instituțiilor publice, reprezentând puterea executivă, legislativă și judecătorească, autorităților publice locale, mediului de afaceri și societății civile.
Care vor fi consecințele, în plan juridic?
În recentele știri juridice se precizează că noua strategie anticorupție pornește de la necesitatea stabilității legislative a cadrului anticorupție. Totuși, sunt necesare și anumite intervenții asupra legislației. Modificări, completări!
Printre actele normative ce vor fi modificate și completate ca urmare a apariției Strategiei pot fi enumerate Codul Penal, Statutul funcționarilor publici, Codul de conduită a funcționarilor publici, Legea privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale sau Codul de procedură penală.
La vremea sa, Tacitus considera că „statul care adăpostește multă corupție trebuie să aibă o puzderie de legi”. Oare cine-ar putea îndrăzni să-l contrazică pe cel supranumit „părintele istoriografiei latine”?! Sofocle poate c-ar fi îndrăznit. Însă ar mai fi fost nevoie de ceva. De un singur lucru, în afara îndrăznelii. De o călătorie… în viitor. Sofocle trecuse la cele veșnice cu secole bune înainte de-a veni pe lume Tacitus.
Totuși, nu este exclusă posibilitatea ca istoricul Tacitus să fi aflat una dintre părerile lui Sofocle, potrivit căreia „atâta vreme cât într-un stat nu există teama de pedeapsă, legilor nu li se va acorda nicicând respectul cuvenit”. Oricât de numeroase și de cuprinzătoare ar fi acele legi, am putea adăuga noi, cei de azi.