Este cert faptul că ne aflăm în era informatică. Dar este acesta un lucru benefic din toate punctele de vedere? Ne expunem cu bună ştiinţă viaţa privată pe unele reţele de socializare iar analiştii au semnalat faptul că acest lucru nu este benefic însă curiozitatea şi nevoie de a şti ce se întâmplă şi în curtea vecinului nu pot fi oprite şi ne asumam orice risc. Care sunt prevederile legislative şi cum putem însă să ne apărăm în cazul în care ni se aduc jigniri pe o reţea de socializare şi putem primi despăgubiri în acest caz şi cum trebuie dovedite? În cele ce urmeză vom prezenta un caz practic.

Caz practic

Prin sentința civilă nr. 1413/03.03.2016 a Judecătoriei, s-a respins ca nefondata acțiunea formulată de reclamanta TFS, în contradictoriu cu pârâtul TCN.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat plata daunelor morale de către pârât considerând că prin postările acestuia pe o reţea de socializare i s-a adus atingere dreptului la imagine și la demnitate.

Daunele morale ar consta, după aprecierea reclamantei în faptul că imaginea sa personală a fost afectata prin acțiunea ilicită a pârâtului.

Instanța a reținut că daunele morale reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei pârâtului, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

În speță, nu s-a demonstrat prin probe prejudiciul efectiv suferit și în ce ar consta acest prejudiciu.

Reclamanta nu a făcut dovada că a avut un anumit statut, de persoană publică și foarte cunoscută în societate, astfel încât să se considere că i-a fost în mod grav afectat acest statut, astfel încât imaginea și felul în care este percepută în societate poate să-i influențeze profesia sau cariera sau că aceasta a fost deosebit de afectată de fapta pârâtului.

În consecință, instanța a apreciat că nu se poate reține existența unui prejudiciu care să justifice acordarea despăgubirilor solicitate, elementele răspunderii civile delictuale nefiind dovedite, motiv pentru care va respinge cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinice.

Examinând sentința apelată prin prisma motivului de apel formulat, dar și potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, tribunalul va considera că prima instanță a pronunțat o sentință greșită, contrar probelor administrate, a situației de fapt rezultate.

Potrivit legislaţiei, art. 72 Cod civil care poate fi consultat pe portalele juridice, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei sau demnității persoanei, fără consimțământul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75.

Din dispoziția legală mai sus invocată rezultă că nu numai persoanele publice, cu notorietate au dreptul la viață privată și la protecția demnității și onoarei, ci orice persoană fizică are aceste drepturi și care îi sunt protejate de încălcări ce nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 75 C. civil.

Pentru că dreptul la imagine este un drept nepatrimonial, instanța va acorda reclamantei o despăgubire morală rezonabilă potrivit cu consecința faptei prejudiciabile a pârâtului, contextul în care a fost săvârșită, calitatea pe care cele două părți au avut-o.

Ca atare, reținând incidența dispozițiile art. 1347 Cod civil, dar și art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi admis cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate și în rejudecare acțiunea reclamantei va fi admisă în parte. (…)

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Concluzii

Orice persoană se bucură de prevederile privind protecţia vieţii private, protecţia demnităţii şi onoarei şi orice persoană este egală în faţa legii, nu contează statutul social, notorietatea unei persoanei ci orice persoană se bucură de aceeaşi protecţie juridică.