Confrm legislaţiei şi jurisprudenţei ICCJ, cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine de condamnare şi transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România, în baza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală care poate fi consulatată pe portalele juridice, este inadmisibilă, întrucât calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Analiza cazului practic
Printr-o sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către persoana condamnată împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală. Analizând cererea de revizuire formulată de revizuent, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 453 C. proc. pen., cererea de revizuire fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel la data de 14 septembrie 2015 apelantul revizuent. În esenţă, apelantul revizuent a solicitat admiterea apelului formulat, în sensul de a se dispune contopirea pedepselor de 5 ani, respectiv 8 ani, aplicate de instanţele italiene, considerând că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti nu a dispus contopirea pedepselor şi a menţinut cumulul aritmetic al acestora.
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru mai multe considerente pe care le vom exemplifica mai jos.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Mai mult din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 459 (admiterea în principiu) C. procedură penală rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a respins revizuirea formulată de către apelantul revizuent, ca inadmisibilă, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei. Or, în speţă, apelantul a formulat revizuire împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-au recunoscut efectele sentinţelor penale pronunţate în Republica Italiană, prin care a primit condamnarea la o pedeapsă principală de 13 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare, precum şi la 3.200 euro amendă.
Menţionăm că, potrivit ştirilor juridice, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.