Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a luat naştere ca urmare a alinierii legislaţiei Româneşti la acquis-ul comunitar. Cadrul legal îl reprezintă Legea nr. 102/2005 prin care a fost înfiinţată această instituţie. Instituţia menţionată mai sus este una independentă şi are ca scop apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Una dintre cele mai importante atribuţii ale autorităţii de supraveghere o reprezintă autorizarea prelucrărilor de date în situaţiile prevăzute de lege.

În cele ce urmează ne propunem să exemplificăm unele cazuri în care s-ar impune supravegherea.

Utilizarea de dispozitive de geolocalizare a vehiculelor folosite de angajaţi

Utilizarea sistemului de geolocalizare GPS reprezintă o modalitate de prelucrare de date cu caracter personal, întrucât permite angajatorului identificarea unui angajat, în mod indirect, prin localizarea vehiculului utilizat de către salariatul său, chiar dacă scopul principal al prelucrării este cel al protecției bunurilor societății de eventuale furturi.

Prin urmare, societatea care doreşte să recurgă la astfel de sisteme de localizare geografică a vehiculelor intră sub incidenţa dispozițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi a Deciziei nr. 200/2015 privind stabilirea cazurilor de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru care nu este necesară notificarea, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor decizii, aceste acte pot fi consulate pe portalele juridice.

În sensul celor de mai sus, întrucât astfel de dispozitive de geolocalizare comportă anumite riscuri în privinţa drepturilor şi libertăţilor persoanei care conduce vehiculul monitorizat (angajatul), înainte de instalarea unor astfel de sisteme de supraveghere, angajatorul trebuie să facă o evaluare a riscurilor la care se supune activitatea sa pentru a stabili necesitatea implementării lor, precum şi existența altor posibilități de îndeplinire a scopului propus. Totodată, întrucât pot fi afectate drepturile salariaților, este necesară și consultarea organismelor reprezentative ale acestora.

Instalarea unui sistem de supraveghere video în sălile de naștere ale unui spital

Potrivit ştirilor juridice şi Legii nr. 677/2001, regula este aceea că prelucrarea datelor personale ale unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, în calitatea sa de operator, se efectuează numai cu consimţământul persoanei în cauză, dat în mod expres şi neechivoc. De asemenea, aceeaşi lege menţionată anterior stabileşte în mod expres şi anumite situaţii de excepţie de la obligativitatea obţinerii consimţământului în cazul prelucrării datelor personale, reglementate de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 677/2001.

Prin urmare, s-a comunicat că nu se poate recurge la o monitorizare prin supraveghere video, decât în temeiul dispoziţiilor legale de mai sus şi numai dacă această măsură este proporţională cu riscurile cu care se confruntă operatorul, astfel încât să se justifice luarea unei asemenea măsuri intruzive în viaţa privată. În acelaşi timp, trebuie să se ţină cont şi de interesele, drepturile şi libertăţile persoanelor vizate (angajaţii spitalului, pacientele şi copiii), raportat la dreptul la viaţă privată al acestora ocrotit de art. 26 din Constituţia României.

Monitorizarea accesului persoanelor prin camere video

O autoritate publică a solicitat punctul de vedere cu privire la necesitatea notificării în cazul monitorizării accesului persoanelor prin camere video, raportat la prevederile art. 1 lit. e) din Decizia nr. 23/2012 (notificarea nu este necesară când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor legale).

În contextul solicitării formulate, s-a apreciat că prelucrările de date prin sistemul de supraveghere video nu se încadrează în situaţiile de excepţie de la obligaţia de notificare stabilite de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 şi de cele ale Deciziilor nr. 90/2006, nr. 100/2007 şi nr. 23/2012 ale preşedintelui Autorităţii naționale de supraveghere.

În consecinţă, s-a apreciat că este necesară depunerea notificării pentru prelucrarea efectuată în scopul monitorizării accesului persoanelor în sediul autorităţii respective.

Dacă avem în vedere cele menţionate mai sus putem deduce că motivele care au stat la baza dezvoltării domeniului protecţiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal au avut în vedere utilizarea tot mai frecventă a datelor cu caracter personal, în special în domeniul tehnicii de calcul. Iar obiectivele esenţiale ale strategiei privind activitatea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sunt întărirea capacităţii instituţionale a autorităţii de supraveghere, îmbunătăţirea nivelului de conştientizare a obligaţiilor operatorilor de date personale, precum şi a drepturilor persoanelor vizate.