Când te simți nedreptățit în raport cu alți semeni ai tăi, ai ocazia să îți ceri drepturile sesizând instanța de judecată cu privire la discriminarea la care ai fost supus și poți cere să ți se repare prejudiciul produs. Trăim într-o lume în care discriminarea ne pândește la fiecare pas și doar o parte din cei care îi cad victime merg până în pânzele albe pentru a-și face dreptate.

Cele mai multe acțiuni cu care au fost sesizate instanțele s-au referit la discriminarea salarială generată de modul de punere în aplicare a legii sau a existenței unor diferențe salariale dintre angajații care ocupă aceleași clase de studii și funcții, au aceeași vechime sau a acordării diferențiate a unor sporuri.

Legea oferă posibilitatea de a sesiza instanța competentă fără să o definească clar, astfel încât acest aspect a necesitat sesizarea ÎCCJ pentru a preciza care este instanța competentă material să soluționeze litigiile ce au ca obiect repararea prejudiciului creat prin discriminare.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au considerat că aceste cereri se judecă de instanța civilă ca instanță de drept comun. Potrivit vechiului Cod de procedură civilă judecătoria era competentă. Potrivit actualului cod, competența aparține tribunalului indiferent de criteriul valoric, pentru că judecătoriile nu mai sunt instanțe de drept comun, ci tribunalele.

Alte instanțe au considerat că trebuie să se raporteze la obiectul discriminării care poate surveni într-un raport de muncă (caz în care competența revine instanței de dreptul muncii) sau a unui raport de serviciu (competența aparține instanței de contencios administrativ). Astfel, ele vor fi soluționate de tribunale, în primă instanță, în materia contenciosului administrativ sau a litigiilor de muncă.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 10/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 505 din 5 iulie 2016. Legiuitorul a înființat un organism numit Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) care are rolul de a preveni, media, investiga, constata și sancționa contravențional faptele de discriminare. Cei care se consideră discriminați sesizează CNCD care analizează cazul și emit o hotărâre prin care pot constata existența sau nu a faptei de discriminare reclamată. Comportamentul discriminatoriu atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală.

Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru și poate fi promovată necondiționat de sesizarea CNCD care va fi, însă citat, în cauză. Rețineți că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea lua cunoștință de săvârșirea ei.

Dacă fapta discriminatorie aparține dreptului muncii, concurenței și protecția celor în cauză se realizează în condițiile unor legi speciale, angajarea răspunderii civile va avea loc pe calea legilor speciale și de către instanțe cu competență materială specială.

Dacă recunoașterea unor drepturi salariale mai mari decât cele acordate sau anularea unui act administrativ au fost bazate pe argumente de discriminare, litigiile și-au păstrat natura unui conflict de muncă sau de drept administrativ, pentru că principiul nediscriminării este garantat de Constituție și este valabil indiferent dacă aparține dreptului muncii sau celui administrativ.

Cel care se consideră discriminat se poate adresa instanței cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare în fața instanței de drept comun – cea civilă – atunci când fapta discriminatorie nu a intervenit în contextul unui raport juridic guvernat de o lege specială.

În cadrul acțiunii promovate se poate adresa judecătoriei sau tribunalului (în funcție de valoarea obiectului cererii) și poate solicita acordarea de despăgubiri și/sau restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.

Cel care se consideră discriminat poate promova o acțiune în realizare, adică de reparare a prejudiciului cauzat prin actul/faptul ilicit discriminatoriu și de restabilire a situației anterioare.  Știrile juridice arată că solicitarea de a se constata existența faptei ilicite discriminatorii nu poate determina instanța competentă.

Codul de procedură civilă a stabilit că judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, precum și orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Aplicarea acestor reguli privind determinarea instanței competente se va face ținând cont și de cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun sau având cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost trecute în aceeași cerere de chemare în judecată. În acest caz, instanța competentă să le soluționeze se determină ținând cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. Astfel, determinarea instanței civile competente să judece acțiunile în angajarea răspunderii civile pentru acte și/sau fapte discriminatorii nu se va realiza în raport cu un așa-zis capăt principal al cererii ce care ca obiect constatarea faptei discriminatorii.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că instanța competentă să soluționeze cererile pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul (ca instanțe de drept civil) în raport cu obiectul învestirii și valoarea acestuia, cu excepția cererilor în care discriminarea a apărut în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale, în care protejarea drepturilor se realizează în fața unor jurisdicții speciale, cazuri în care aceste cereri vor fi judecate de astfel de instanțe.

Discriminarea, bat-o vina!

Chiar dacă ÎCCJ a lămurit cine este instanța competentă să soluționeze cazurile de discriminare, astfel încât există o cale legală pe care cei discriminați o pot urma în căutarea dreptății, viața ne arată că „ cei bogați, prieteni buni,/Când își iau vacanța mare,/În toți anii merg la mare./Cei săraci, doar la căpșuni!”  (Mircea Micle)