În cazul în care se doreşte sesizarea instanţei civile cu o cerere de chemare în judecată este necesar să se respecte normele de competenţă în materie. Sunt prevăzute în mod detaliat materiile în care este competentă să judece judecătoria, precum şi modalitatea concretă de calcul a valorii obiectului cererii. Conform legislaţiei,  art. 94 din Cod de procedură civilă stabileşte domeniile în care judecătoriile sunt competente să judece, având în vedere materia şi valoarea obiectului judecăţii.

Astfel, în ceea ce priveşte competenţa materială, sunt enumerate în mod explicit domeniile în care competenţa de a judeca aparţine judecătoriei, atât în primă instanţă, cât şi în ceea ce priveşte judecarea căilor de atac.

În primă instanţă, judecătoriile judecă:

– cererile în care competenţa aparţine instanţei de tutelă şi familie

– cererile privind înregistrările în registrul de stare civilă

– cererile privind administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a mai multor persoane, ori cele privind raporturile juridice dintre asociaţiile de proprietari şi alte persoane

– cererile de evacuare

– cererile privind ziduri şi şanţuri comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, servituţi şi alte limitări ale dreptului de proprietate

– cererile privind strămutarea de hotare

– cererile ăn graniţuire

– cererile posesorii

– cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe

– cererile de partaj

– orice alte cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent dacă părţile au sau nu calitatea de profesionişti

În ceea ce priveşte judecarea căilor de atac, judecătoria este competentă să judece căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu activitate jurisdicţională, în cazurile prevăzute de lege. De exemplu, în cazul contestaţiilor împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, al plângerilor împotriva hotărârilor comisiei judeţene, în condiţiile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, al plângerilor împotriva încheierii registratorului-şef, în condiţiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.

Menţionăm că în cazul judecării cererilor de până la 200.000 lei inclusiv, se impun anumite lămuriri referitoare la stabilirea valorii obiectului cererii. Astfel, determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii presupune indicarea acestei valori în capătul principal de cerere.

Atunci când sunt formulate mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe fapte ori cauze diferite, la stabilirea competenţei vor fi avute în vedere valoarea, ori după caz, natura sau obiectul fiecărei pretenţii în parte.
Dacă unul dintre capetele de cerere determină competenţa unei alte instanţe, atunci se va proceda la disjungerea cauzei şi declinarea corespunzătoare a competenţei.
Dacă există mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe acelaşi titlu ori având aceeaşi cauză sau cauze diferite dar aflate în strânsă legatură, instanţa competentă va fi cea de grad mai înalt a cărei competenţă este atrasă de valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere principal.
De asemenea, în ipoteza în care, ulterior investirii legale a instanţei, prin raportare la obiectul cererii, cuantumul acestei valori se modifică, instanţa deja investită va rămâne competentă să judece litigiul, aceeaşi soluţie fiind aplicabilăa şi în cazul căilor de atac. În ceea ce priveşte calculul valorii obiectului cererii, aceasta nu cuprinde accesoriile pretenţiei principale (dobânzi, penalităţi, fructe) şi nici prestaţiile ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.
Atunci când este contestată valoarea obiectului cererii, ea se va stabili tinând cont de înscrisurile prezentate şi de explicaţiile părţilor. Iar în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.

Potrivit ştirilor juridice aceste prevederi au o importanţă primordială, în caz contrar putem risca să sesizăm o instanţă necompetentă, iar în cazul în care instanţa nu este competentă va respinge cererea invocând necompetenţa sa.