În ultima vreme s-a constatat că există un număr tot mai mare de copii a căror identitate nu poate fi demonstrată, fapt ce îi privează pe aceștia de drepturi fundamentale. În România legea prevede că înregistrarea nașterii unui copil presupune urmarea unor pași și prezentarea unor acte fără de care nu se poate elibera certificatul de naștere.

Chiar dacă legea permite ca declararea nașterii unui nou-născut să fie făcută și de alte persoane decât părinții (de exemplu, medicul, persoanele care au fost de față la naștere, personalul din unitatea sanitară unde s-a născut copilul etc.) fără prezentarea actului de identitate al mamei, acest lucru nu se poate realiza. Sunt multe situații în care mama nu are act de identitate sau nu este înregistrată deloc în registrele de stare civilă nedeținând un act de identitate.

Legea oferă posibilitatea de a înregistra copilul într-un an de la nașterea acestuia. Dacă acest termen este depășit, atunci trebuie formulată acțiune în instanță de înregistrare tardivă a nașterii. Această procedură presupune efectuarea de expertize medico-legale care sunt costisitoare și presupun și o perioadă apreciabilă de timp pentru soluționare.

Toți acești copiii care există fizic, dar scriptic nu apar nicăieri, sunt privați de dreptul de a beneficia de servicii medicale, educaționale, pentru că în lipsa certificatului de naștere aceste drepturi nu pot fi acordate. Și acest aspect ar fi cel mai puțin grav,  pentru că acești copii nu pot fi protejați de autorități deoarece nu apar nicăieri și sunt victime sigure ale traficului de persoane, prostituției, cerșetoriei.

În aceste condiții, legiuitorul a decis să adopte un cadru legislativ care să permită înregistrarea nașterii în cazurile excepționale eliminând procedurile birocratice. Astfel, în Monitorul Oficial 488 din 30 iunie 2016 a fost publicată OUG 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români.

Care este procedura de înregistrare a nașterii?

Știrile juridice prevăd că întocmirea actului de naștere se face de personalul cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul sau de către șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

Practic, în prezent, au obligația de a face declarația de naștere oricare dintre părinți și dacă aceștia nu o pot face, obligația declarării revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, asistentului social sau persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului.

Știrile juridice prevăd că declararea nașterii se face în 30 de zile pentru copilul născut viu și în 3 zile pentru cel născut mort, iar aceste termene curg de la data nașterii. Dacă copilul s-a născut viu, dar a decedat în cele 30 de zile, atunci declararea nașterii se face în 24 de ore de la data decesului.

Actul de naștere se face pe baza declarației verbale a persoanelor prezentate mai sus, a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și certificatul de căsătorie al părinților. Dacă mama nu are acte de identitate, actul de naștere este întocmit pe baza certificatului medical constatator al nașterii, a documentului întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unității sanitare în care a avut loc nașterea, cu privire la datele de identificare a mamei și a verificărilor în registrele de stare civilă.

Dacă nașterea mamei nu este înregistrată, întocmirea actului de naștere al copilului, se face pe baza declarației medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, asistentului social sau persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului, a unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă semnat de reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare,a  certificatului medical constatator al nașterii și a actului de identitate al declarantului. Regula este că numele de familie și prenumele copilului se stabilesc prin dispoziției emisă în 5 zile de la data solicitării de către primarul unității adminstrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea.

În situația în care declarația privește un copil din afara căsătoriei și recunoașterea paternității are loc în momentul declarării nașterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile din actul de naștere.

Dacă trec 30 de zile de la naștere, actul de naștere va fi întocmit la cererea scrisă a declarantului cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul cu avizul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor sau DGEPMB. În acest caz, înregistrarea nașterii are loc în 90 de zile de la data solicitării. În această situație, actul de naștere va fi întocmit pe baza declarației verbale a persoanelor prezentate mai sus, a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și certificatul de căsătorie al părinților, a expertizei medico-legale cu privire la data nașterii, dacă nu există certificat medical constatator al nașterii.

Prevederile de mai sus se aplică și în cazul în care nașterea unui cetățean român a avut loc în străinătate și nu a fost înregistrată sau a fost declarată cu date nereale privind identitate părinților și declararea/înregistrarea nașterii are loc în țară. În acest caz, actul de naștere se întocmește de personalul cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul părinților după ce MAI verifică prin intermediul MAE dacă nașterea nu a fost înregistrată în străinătate.

Noutățile legislative prevăd că dacă declarantul este cetățean străin și nu cunoaște limba română sau este o persoană cu handicap auditiv sau surocecitate, atunci când depune actele pentru înregistrarea nașterii, se va folosi un interpret autorizat. În astfel de situații se întocmește un proces-verbal.

Dacă mama nu este înregistrată în registrele de stare civilă și pentru a proteja dreptul la identitate al copilului și pentru a elimina riscul substituirii de persoane, se va colecta imaginea facială și a impresiunilor papilare a două degete ale mamei. Acestea vor fi folosite exclusiv cu ocazia înregistrării nașterii mamei pentru compararea cu imaginile colectate de la persoana care se prezintă pentru înregistrarea nașterii. Aceste informații se vor șterge din baza de date după ce este emis actul de identitate al mamei.

Să sperăm că prin reducerea birocrației în acest domeniu, tot mai mulți copii aflați în astfel de situații, vor putea beneficia de drepturile ce li se cuvin.