În România, repunerea în drepturi a proprietarilor expropiaţi ilegal a constituit mulţi ani după căderea regimului comunist, o problemă spinoasă la care nu s-a găsit o rezolvare.

După mai multe condamnări la CEDO,  de exemplu, renumita hotărâre pilot Atanasiu şi alţii contra României, după numeroase intervenţii şi termene limită din partea Uniunii Europene, s-a găsit o soluţie prevăzută în Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Această lege nu a scăpat însă criticilor şi sesizărilor Curţii Constituţionale cu motive de neconstituţionalitate.

Curtea Constituţională a fost sesizată să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (5) din legea menţionată mai sus.

Motive invocate în susţinerea excepţiei

Conform prevederilor art. 41 alin. (1): Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. În alin. (5) se prevede  faptul că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit prevederilor legii.

Prevederile criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin (2) şi art. 16 din Constituţie, deoarece acestea crează o gravă discriminare şi nedreptate între persoanele care au oţinut titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Mai mult, în cazul în care o persoană deşi are o hotarâre definitivă şi irevocabilă nu i s-a emis titlul de proprietate din cauza ineficienţei autorităţilor statului se pune problema neretroactivităţii legii. Aceasta nu se poate aplica unor situaţii din trecut deja soluţionate sub imperiul altei legi.

Opinia Curţii

În ceea ce priveşte discriminarea care ar putea interveni, Curtea susţine că prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge la situaţii defavorabile, apreciate subiectiv de acestea. Însă nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Este firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate.

În situaţia în care prin hotărâri definitive şi irevocabile, instanţa de judecată a instituit obligaţii privind emiterea titlului de despăgubiri, Comisia Naţională nu se mai poate pronunţa asupra exintenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Iar în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect devin incidente prevederile Legii nr. 165/2013.

Concluzii

Curtea a respins această excepţie prin Decizia  nr. 228/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 424/2016.

În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, este necesară emiterea, de către Comisia Națională, a unei decizii de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. Odata dată această decizie, punctele acordate pot fi valorificate prin achiziționarea la licitația publică națională de imobile din Fondul național, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

Din păcate, efectele imediate ale Legii nr. 165/2013 s-a materializat într-o noua amânare (dacă nu chiar suspendare) a procedurii de acordare a măsurilor reparatorii, alături de crearea unui dezechilibru vădit între interesul socio-economic general și cel particular, cu consecința că, mai departe, persoanele îndreptățtite își vor găsi dreptatea tot în fața instanțelor internaționale.