„Un mare pericol nu îngăduie un om slab”, scria Pindar. „Și nici un om neștiutor sau neinstruit”, s-ar mai putea adăuga. Primul lucru care-ți vine în minte atunci când este pronunțat cuvântul „exploziv” e pericolul. Prin sine însuși un exploziv nu-i nici bun nici rău, dar consecințele manevrării sale depind de intențiile utilizatorului, de nivelul său de competență în domeniu, dar și de măsura în care sunt respectate normele de folosire, transport, stocare și producere a  acestei categorii de substanțe.

În „Monitorul oficial” 250/2016 a fost publicată HG 197/2016 privind stabilirea condițiilor de punere la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil. Noua reglementare nu se aplică explozibililor și muniției ce se utilizează de către insitituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale.

La momentul utilizării explozibililor în scopurile proprii ori al introducerii lor pe piață, producătorii se vor asigura că respectivele substanțe au fost produse în conformitate cu cerințele esențiale de securitate. Producătorii vor mai trebui să se asigure și că explozibilii introduși pe piață sunt acompaniați de instrucțiuni și informații referitoare la securitate, scrise în limba română și lesne de priceput.

Potrivit ultimelor știri juridice, producătorii care au motive de a considera că un exploziv introdus pe piață nu-i conform cu prevederile acestei noi reglementări trebuie să întreprindă numaidecât măsurile corective pentru aducerea explozivului la conformitate sau pentru a-l retrage, în funcție de situație.

 

Operațiuni cu substanțe explozive

Mai înainte de-a introduce pe piață un exploziv și distribuitorii vor trebui să verifice dacă respectivul material este acompaniat de către documentele de trebuință și de instrucțiunile privind securitatea (redactate în limba română), precum și dacă explozivul are aplicat marcajul CE.

Atunci când este necesar transferul unor explozibili dintr-un stat membru UE în țara noastră, destinatarul (aflat pe teritoriul românesc) trebuie să dobândească o autorizație de transfer de la inspectoratul județean de poliție din locul de destinație sau, după caz, de la direcția generală de poliție a capitalei.

Operatorii economici ce răspund de transferul explozivilor sunt datori să informeze autoritățile competente ale statului membru de tranzit în privința oricărui tranzit sau transfer de explozivi prin respectiva țară și de a obține aprobarea prealabilă a statului cu pricina.

În scopul realizării transferului unor explozibili din România într-un alt stat din UE, operatorul economic ce răspunde de transfer trebuie să dobândească și o autorizație de transfer de la inspectoratul județean de poliție din locul expediției sau de la direcția generală de poliție a capitalei, dacă a fost dobândită autorizația de transfer emisă de către statul de destinație.

Potrivit ultimelor știri juridice, transferul unor explozibili între operatorii economici autohtoni (autorizați să realizeze activități cu explozibili) va fi înfăptuit doar după ce destinatarul va informa inspectoratul județean de poliție de la locul de destinație sau, după situație, direcția generală de poliție a capitalei, cu minimum trei zile lucrătoare mai înainte de înfăptuirea fiecărei operațiuni.

 

Au fost identificate riscuri? Interdicțiile sunt inevitabile!

Orice exploziv trebuie să fie produs și furnizat în așa fel încât să prezinte un risc cât mai mic pentru viața și sănătatea oamenilor ori securitatea bunurilor și a mediului, în condiții normale, previzibile, cu precădere în ceea ce privește normele de securitate și practicile standard, fiind incluse aici și cele ce privesc intervalul anterior întrebuințării.

Nu rare sunt situațiile în care trebuie să fie luate în considerare sau testate caracteristici precum stabilitatea fizico-chimică a explozivului, puritatea sa chimică sau elementele de siguranță menite a preîntâmpina declanşarea sa neașteptată, accidentală.

Spre a fi asigurat maximul grad de securitate cu putință, fiece exploziv trebuie să atingă performanțele specifice declarate de către producător. Totodată, fiecare exploziv trebuie proiectat și produs astfel încât să poată fi eliminat de-o manieră aptă să asigure un impact minim asupra mediului ambiant.

Inspectoratatele județene de poliție, direcția generală de poliție a municipiului București sau Inspectoratul General al Poliției Române pot lua măsura administrativă de retragere a autorizației de transfer, tranzit, import sau export, atunci când constată că sunt prezente riscuri la adresa securității pătrunderii, ieșirii sau transportării materiilor explozive pe teritoriul național.

Același lucru se poate petrece și atunci când unul dintre operatorii economici implicați în transferul explozibililor nu mai satisface cerințele legii în privința efectuării operațiunilor cu astfel de substanțe pe teritoriul românesc. De reținut: o asemenea decizie poate fi contestată în justiție, în temeiul Legii contenciosului administrativ.

În ceea ce privește transferurile de muniție (aceea situată sub incidenţa HG 197/2016), în situația în care muniția respectivă e transferată din România într-un alt stat membru, cei interesați vor trebui să furnizeze Inspectoratului General al Poliției Române o serie de informații, mai înainte de-a avea loc orice fel de expediție.

Aceste informații se referă la: adresa la care va fi trimisă muniția; numele și adresa vânzătorului muniției și a celui care o transferă; numele cumpărătorului, dobânditorului sau al proprietarului muniției; cantitatea transportată; mijlocul de transfer; datele ce permit identificarea muniției; dovezile conform cărora muniția a fost controlată potrivit prevederilor Convenției din 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcării armelor mici de foc și, în fine, data plecării și data (estimată) de sosire a transportului.

 

De la praful de pușcă la TNT…

Deși pare greu de crezut, utilizarea substanțelor explozive a debutat cu peste două milenii în urmă, în îndepărtata Chină. Poate părea bizar, dar în acele vremuri de început al utilizării explozivilor nu eventuala lor utilitate militară a interesat în primul rând. O vreme, explozivii „primitivi” (mai precis „pulberea neagră”) au fost întrebuințați pentru fabricarea artificiilor.

Nu s-a putut stabili cu certitudine în ce loc și-n ce moment s-au folosit întâia dată substanțele cu proprietăți explozive într-un conflict militar ori în domeniul construcțiilor civile. Cert este că descoperirea unor explozivi performanți, precum nitroglicerina și trinitrotoluenul (TNT) a avut loc în părțile de miazănoapte ale Europei. Pornind de acolo s-a extins utilizarea lor în minerit, în construirea de tuneluri, canale și baraje.

Actualmente, în depozitele militare ale statelor sunt stocate imense cantități de explozibili. Poate că în viitor astfel de materiale nu vor mai fi utilizate decât în scopuri civile. Dar aici există două posibilități: sau lumea viitorului va deveni extrem de pacifistă sau… armele vor evolua. Oricum, pacifismul a necesitat dintotdeauna un optimism strașnic!