Viața a dovedit că „asigurările acoperă totul, în afară de ceea ce se întâmplă.” (Murphy) Și totuși, oamenii continuă să își asigure bunurile, în speranța că, în cazul unui eveniment nefericit, vor putea recupera de la asigurător contravaloarea pierderilor.
Majoritatea cazurilor în care asigurătorul este solicitat este determinat de incidentele auto, caz în care apar prejudicii ce trebuiesc acoperite. De cele mai multe ori, se ajunge ca aceste aspecte să fie tranșate în fața instanței de judecată, caz în care societatea de asigurare ar trebui să fie parte în aceste procese.
Practica judiciară este neunitară cu privire la stabilirea calității procesuale a societății de asigurare în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule raportat la limitele răspunderii în procesul penal și la definiția dată de legiuitor persoanei responsabile civilmente. Legiuitorul a stabilit că persoana responsabilă civilmente este aceea care are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în procesul penal.
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Unele instanțe au considerat că societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara prejudiciul creat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii prin acordarea de despăgubiri în baza contractului de asigurare. În cadrul acestei opinii s-au conturat două orientări cu privire la limitele răspunderii societății de asigurare. Unele instanțe au considerat că aceasta asigură singură, în limitele obligației contractuale, repararea prejudiciului cauzat prin implicarea în accident a autovehiculului asigurat. Altele au stabilit că poate fi obligată la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul, pentru că natura juridică a răspunderii asigurătorului este de a garanta victima.
Alte instanțe au considerat că societatea de asigurare participă în procesul penal ca și asigurător de răspundere civilă și va răspunde în baza contractului de asigurare, iar inculpatul ca și autor al faptei ilicite în temeiul răspunderii civile delictuale. Instanțele au pronunțat hotărâri diferite, în sensul că au obligat la plata despăgubirilor doar asigurătorul în mod direct și în limita obligației sale contractuale, considerând că solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie prevăzută expres. Alte instanțe au stabilit obligarea la plata despăgubirilor civile a inculpatului împreună cu asigurătorul, iar altele obligarea la plata despăgubirilor în solidar de către inculpat și asigurător.
Ce a decis ÎCCJ?
În contextul unei practici naționale extrem de neunitare era necesară intervenția ÎCCJ pentru a clarifica această chestiune de drept pe care a lămurit-o prin Decizia 1/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 258 din 6 aprilie 2016.
Știrile juridice prevăd că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule și a menține valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă este un contract impus de lege anumitor categorii de persoane fiind, practic, un contract forțat, pentru că părțile sunt obligate să îl încheie sub presiunea unor sancțiuni administrative. În baza acestui tip de contract, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil urmând ca despăgubirile să fie plătite de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Începând cu 2012 s-a stabilit că pentru accidentele produse există o limită de despăgubire pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, de 1.000.000 euro în echivalent în lei la cursul de schimb valutar la data producerii accidentului comunicat de BNR, iar pentru despăgubirile pentru vătămări corporale și decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial, limita de despăgubire este de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua accidentului. Aceste limite sunt revizuite din 5 în 5 ani în funcție de evoluția indicelui european al prețurilor de consum.
Rețineți că, dacă în cadrul aceluiași eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire.
Părțile dintr-un contract de asigurare pot stabili întinderea despăgubirii, astfel încât limitele în care asigurătorul de răspundere civilă obligatorie este ținut să răspundă în procesul penal ca parte responsabilă civilmente sunt cele din contractul de asigurare. Rețineți că părțile din contractul de asigurare nu pot stipula limite inferioare celor stabilite de autoritatea de supraveghere.
Practic, răspunderea asigurătorului RCA este limitată de contractul de asigurare, legea permițând antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.
ÎCCJ consideră că asigurătorul răspunde pentru asigurat și, în baza contractului de asigurare, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie are obligația legală și convențională de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune, astfel încât acesta este îndreptățit să participe în procesul penal ca parte responsabilă civilmente.
În concluzie, ÎCCJ stabilește că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurarea are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Asigurătorul RCA suportă singur paguba
Decizia ÎCCJ este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la publicarea sa în Monitorul Oficial, sens în care în cadrul procesului penal, asigurătorul RCA va sta ca parte responsabilă civilmente și va suporta singur paguba cauzată prin respectiva infracțiune în limitele stabilite prin contractul de asigurare și prin lege.