Nu este un secret pentru nimeni că SRI ascultă și observă tot ce se întâmplă ca un frate mai mare bine intenționat și ocrotitor cu cei din jurul său. Aproape că intrase în normalitate și în conștiința românilor, că undeva, cineva, participă inactiv la conversațiile lor, la viața lor de familie, la problemele cu care se confruntă zi de zi. Este ca și când știi că te afli sub lumina unui reflector și joci o piesă de teatru, doar că regizorul nu participă activ, ci doar îți urmărește prestația. Dar ce faci când reflectorul se stinge și regizorul este concediat?

Care au fost nemulțumirile legate de faptul că SRI făcea interceptări?

Într-o cauză penală ce are ca obiect stabilirea vinovăției în cazul infracțiunilor de crimă organizată și spălare de bani, autorii excepției, suspectați în această cauză, au ridicat excepția de neconstituționalitate prin care au invocat faptul că sintagma „alte organe ale statului” din art.142 alin. 1 Cod procedură penală este lipsită de claritate și previzibilitate.

Autorii excepției au arătat că textul de lege invocat nu precizează cine sunt organele care intră în sintagma „alte organe ale statului”, dar pot efectua interceptări alături de procuror, de lucrătorii specializați din cadrul poliției și de organele de cercetare penală. Faptul că nu există o enumerare clară a celor abilitați să aibă astfel de atribuții, dă posibilitatea SRI să facă interceptări și să înregistreze convorbiri în cadrul cauzelor penale, în contextul în care SRI nu este organ de urmărire penală sau de cercetare penală.

Supravegherea tehnică este o măsură procesual penală care duce la restrângerea vieții de familie și private, afectând-o, ea fiind justificată de interesul public. Dacă există o lipsă de precizie cu privire la organele abilitate să efectueze supravegherea tehnică, sunt restrânse drepturi și libertăți constituționale și sunt încălcate drepturile omului așa cum sunt ele reglementate în tratatele internaționale.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 51/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 190 din 14 martie 2016. Știrile juridice arată că, potrivit Codului de procedură penală, procurorul pune în executare supravegherea tehnică sau poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală, de lucrătorii specializați din cadrul poliției sau de alte organe specializate ale statului.

Regula este că supravegherea tehnică se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții: există o suspiciune cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni (cum ar fi cele contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, infracţiunile de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, infracţiunile de corupţie şi alte infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracţiunile care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare), măsura este proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, probele nu ar putea fi obținute în alt mod.

Știrile juridice arată că procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pentru cel mult 30 de zile, la cererea procurorului. Mandatul se emite de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.

Procurorul poate autoriza pentru maximum 48 de ore măsurile de supraveghere tehnică atunci când există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere de la instanță ar duce la întârzierea cercetărilor sau ar pune în pericol siguranța persoanei vătămate.

CCR constată că procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală în care sunt consemnate rezultatele activităților de supraveghere tehnică efectuate constituie un mijloc de probă. În aceste condiții, organele care pot participa la realizarea acestora sunt doar organele de urmărire penală (procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale).

Modul în care este redactat art 142 din Codul de procedură penală este neclar, lăsând loc la interpretări. În acest domeniu este necesar să existe un cadru legislativ clar, precis și previzibil pentru toți cei implicați. Altfel, se încalcă într-un mod abuziv dreptul al viața privată, familială al individului.

În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și constată că sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

Aceeași piesă, alt regizor!

 Aparent CCR scoate SRI din joc în cazul interceptărilor fără ca acest lucru să însemne că din acest moment nu se va mai ocupa nimeni de interceptări și nu ar mai putea exista cazuri în care să existe intruziuni în viața privată a românilor. Cred că decizia CCR a schimbat regizorii acestei piese la care asistăm zilnic neputincioși și resemnați!

Realitatea este că „fratele cel mare este cu ochii pe tine.” (George Orwell)