Cronologia succedării legilor arată că profesia de avocat își are începuturile în 1964 când s-a constituit Corpul avocaților. În timp, legea a suferit o serie de modificări și completări pentru ca în 1995, legea 51 să definitiveze statutul și organizarea profesiei de avocat în România.

Părea că nimeni nu s-a gândit că profesia de avocat s-ar putea exercita în afara baroului organizat conform legii, respectând anumite principii și reguli. Și totuși, cei pentru care proverbul “vulpea care n-ajunge la struguri zice că-s acrii”, se potrivește mănușă, nu au renunțat la visul de a fi avocați, chiar dacă au încălcat cu bună-știință legea.

În anul de grație 2002, Judecătoria Deva recunoaște personalitatea juridică a unei asociații care avea în statutul său printre alte obiecte de activitate și cea de „înființare de barouri cu respectarea Constituției României, a prevederilor pactelor și convențiilor internaționale privitoare la drepturile omului.” În mod halucinant, instanței nu i s-a părut în neregulă cu obiectivul acestei viitoare asociații și a considerat că poate activa fără să încalce legea.

Imediat ce s-au văzut cu hotărârea judecătorească în mână, au constituit consiliul director al Baroului Constituțional Român, au început să atragă persoane dornice să îmbrace roba de avocat și să apere oameni, promițându-le taxe mai mici față de baroul constituit conform legii și lăsându-i să se înscrie în tabloul avocaților fără examen.

Și uite așa, toți cei care nu au reușit să promoveze examenul în baroul constituit conform legii 51/1995 au migrat spre această structură îmbătați de dorința de a dovedi că și ei pot fi avocați, cu orice preț. S-a ajuns la situația în care în instanță întâlneai avocați de la Baroul constituțional, fapt ce a împărțit instanțele în două tabere.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele au considerat că persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesională consacrate prin legea 51/195 și își desfășoară activitatea în temeiul unor hotărâri judecătorești, săvârșesc infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități (art. 348 cod penal).

Alte instanțe au considerat că aceste persoane nu pot fi trase la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, pentru că nu exista forma de vinovăție, și anume intenția. S-a ajuns la această concluzie pe motiv că aceste structuri au fost constituite prin intermediul unor asociații a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești care aveau printre obiectele de activitate și „înființarea de barouri.”

Având în vedere practica neunitară și războiul creat între baroul înființat conform legii 51/1995 și Baroul Constituțional a fost sesizată ÎCCJ pentru a decide dacă cei care exercită profesia de avocat și fac parte din baroul constituțional săvârșesc sau nu infracțiunea de  exercitare fără drept a unei profesii sau activități.

Care a fost istoria Baroului în România?

Structurile teritoriale înființate în 1864 dobândesc în 1907 personalitate juridică. Prin legea 501/ 1940 pentru organizarea Corpului de Avocați din România se menționează calitatea Barourilor ca persoane de interes public. Legea 3/1948 desființează barourile și înființează în locul lor Colegiile de Avocați care preiau drepturile și obligațiile fostelor barouri, inclusiv calitatea de persoane juridice de interes public.

Decretul 39/1950 prevedea că doar avocații înscriși în colegii pot exercita profesia de avocat, în timp ce Decretul 281/1954 care a fost în vigoare până în 1990 stabilea existența organizațiilor colegiilor de avocați ca organizații cu personalitate juridică. Știrile juridice arată că prin Decretul-lege 90/1990 se revine la denumirea de barouri și Uniunea Avocaților din România care continuă drepturile și obligațiile fostelor colegii din anii 50.

În prezent, avocatura se exercită în baza legii 51/1995 care este un act valabil emis de înființare a actualelor structuri în care funcționează avocatura.

Ce a decis ÎCCJ?

Pentru a pune capăt acestui război fără sfârșit, ÎCCJ analizând actele, argumentele părților, a pronunțat Decizia 15/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 816 din 3 noiembrie 2015. ÎCCJ a analizat istoria legilor care au reglementat profesia de avocat de-a lungul vremii și a constatat că avocatura este o activitate care concură la realizarea serviciului public al justiției și structurile sale nu pot fi înființate decât prin lege.

În plus, din succesiunea actelor normative, rezultă că indiferent de denumirea avută (barouri sau colegii), acestea nu au fost desființate în România.

Cu privire la structurile care s-au constituit în scopul exercitării profesiei de avocat, ÎCCJ a constatat că acestea au fost înființate în baza unor hotărâri judecătorești. Astfel, asociațiile prin intermediul cărora au fost înființate aceste barouri au fost desființate fie prin hotărâri judecătorești, fie ca efect al legii 51/1995.

Legea 51/1995 prevede expres faptul că profesia de avocat se exercită doar de către avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al UNBR, iar constituirea și funcționarea de barouri în afara UNBR sunt interzise, actele de constituire și înregistrare ale acestora sunt nule de drept.

Cu privire la exercitarea fără drept a profesiei de avocat în afara UNBR, ÎCCJ a precizat că atâta vreme cât legea 51/1995 conține prevederi imperative cu privire la profesia de avocat, nu se poate îndeplini această profesie în afara legii 51/1995. Astfel, persoanele care încalcă prevederile legii 51/1995 pot fi trase la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 348 Cod penal.

Noutățile legislative arată că legea 255/2004 pentru modificarea și completarea legii 51/1995 a statuat că toate persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative sau au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea, iar continuarea acestor activități constituie infracțiune.

Faptul că aceste structuri au invocat în deciziile lor legea 51/1995 nu poate duce la concluzia dobândirii calității de avocat în mod legal, în condițiile în care emitentul nu are abilitatea conferită de lege de a organiza examenul de admitere în profesia de avocat.

În concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a decis că în aplicarea prevederilor art. 348 Cod penal, fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de legea 51/1995, constituie infracțiune de exercitare fără drept a unei profesii sau activități care se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă. Deci, exercitarea profesiei de avocat se poate face în mod legal doar de membrii barourilor din cadrul UNBR.

Războiul a luat sfârșit

Sper că apele se vor calma și decizia ÎCCJ va face lumină în practica instanțelor. Poate că, dacă în 2002 când s-a dat liber constituirii Baroului Constituțional, în obiectivele acestuia ar fi fost înființarea de instanțe de judecată care să judece procesele în paralel cu instanțele deja existente, judecătorul ar fi respins cererea.

Până la urmă, „interesul poartă fesul.”