Pe lângă resursele de aur galben şi “aur verde”, România dispune şi de consistente zăcăminte de “aur negru”. Exploatarea ţiţeiului are, la noi, origini foarte vechi, fiind cu mult anterioară existenţei României ca stat.

Pe la jumătatea secolului XVI, destoinicii fântânari din Păcureţi – Prahova deja extrăgeau preţiosul aur negru din măruntaiele pământului – cu sârg, dar şi cu riscurile deloc neglijabile ale meseriei. Evident, şi atunci era necesară stabilirea precisă a deţinătorilor drepturilor de exploatare şi valorificare a zăcămintelor. 

Actualmente, concesiunea petrolieră constituie o operaţiune (juridică) prin care statul român, reprezentat de autoritatea competentă, având calitatea de concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane juridice din ţară sau din străinătate, în calitate de concesionar:

– dreptul (şi obligaţia) de-a efectua, pe propriul risc şi pe spezele proprii, operaţiuni petroliere ce intră sub incidenţa Legii petrolului, în schimbul unei redevenţe;

– dreptul de-a întrebuinţa bunurile aflate în proprietate publică, necesare efectuării operaţiunilor petroliere, în schimbul unei redevenţe.

Redevenţa e suma pe care titularii acordurilor petroliere o datorează bugetului de stat, în schimbul desfăşurării operaţiunilor petroliere şi a utilizării bunurilor proprietate publică a statului.

Acordul petrolier constituie un act juridic încheiat în acord cu Legea petrolului, între autoritatea competentă şi una ori mai multe persoane juridice române ori străine, în scopul acordării unei concesiuni petroliere. Autoritatea competentă e Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, reprezentând interesele statului român în materie de resurse de petrol.

De la apariţie şi până azi, Legea petrolului a trecut prin numeroase completări şi modificări. Ultimele sunt de dată foarte recentă. Ele îi privesc, în primul rând, pe operatorii economici din domeniul exploatării resurselor de petrol.

 

Care sunt noutăţile?

În Monitorul Oficial 755/2015 a văzut lumina tiparului Legea 228 pentru aprobarea OUG 50/2014 privind modificarea şi completarea Legii petrolului nr. 238/2004.

Aşa cum putem afla din noile ştiri juridice, în situaţia acordurilor petroliere care au încetat prin expirarea duratei, pentru care sunt confirmate resurse geologice sau rezerve de petrol în baza programelor operaţiunilor petroliere avizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, activitatea titularilor ce desfăşurau operaţiuni petroliere avizate la data intrării în vigoare a acestei legi poate să continue la obiectivele la care există în posesie infrastructura de trebuinţă pentru extracţia petrolului, în baza programelor operaţiunilor petroliere avizate de către autoritatea competentă, până la intrarea în vigoare a acordurilor petroliere. Este impusă o condiţie: să nu se fi împlinit durata de 30 de ani.

Operatorii economici ce îndeplinesc aceste cerinţe pot solicita, până la 1.11.2015, printr-o cerere scrisă – acompaniată de dovada deţinerii infrastructurii necesare, încheierea de acorduri petroliere, ca o excepţie de la prevederile (din Legea petrolului) potrivit cărora acordurile petroliere se încheie cu câştigătorii apelurilor publice de ofertă.

Prin excepţie de la aceleşi prevederi (potrivit cărora acordurile petroliere se încheie cu câştigătorii apelurilor publice de ofertă organizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale), autoritatea competentă poate încheia, în baza solicitărilor scrise însoţite de dovezile deţinerii infrastructurii necesare, acorduri petroliere a căror intrare în vigoare va avea loc începând cu data aprobării lor prin HG.

 

Ce drepturi au titularii acordurilor petroliere?

Legea petrolului prevede că acordurile petroliere se încheie doar în formă scrisă şi intră în vigoare după aprobarea lor de către executiv. Prevederile acordului petrolier vor fi valabile pe toată durata sa, mai puţin în situaţia adoptării unor dispoziţii legale favorabile titularului.

Se stipulează că, atunci când pe parcursul realizării operaţiunilor petroliere se ivesc circumstanţe ce n-au putut fi prevăzute la încheierea acordului, cu excepţia prevederilor care au condus la câştigarea concursului public de ofertă, părţile vor încheia acte adiţionale, ce vor intra în vigoare la data la care le-a aprobat guvernul.

Operatorii economici străini care-au căpătat dreptul de-a efectua operaţiuni petroliere sunt obligaţi să înfiinţeze şi să menţină, pe toată durata concesiunii, o filială sau sucursală în România.

Entitatea economică titulară poate transfera, cu totul sau doar în parte, uneia sau mai multor persoane juridice drepturile căpătate şi îndatoririle asumate printr-un acord petrolier, însă doar cu aprobarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. Sarcina verificării corectitudinii informaţiilor în temeiul cărora se socoteşte redevenţa petrolieră incumbă Agenţiei şi organelor fiscale ale ANAF.

Titularul acordului petrolier poate executa, între hotarele perimetrului acordat, toate operaţiunile petroliere prevăzute în acordul petrolier. Poate şi să folosească, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului, sursele de apă (subterane/de suprafaţă), necesare desfăşurării operaţiunilor sale.

El poate dispune de cantităţile de petrol ce-i revin, conform clauzelor acordului petrolier. Poate să le exporte şi să solicite, având prioritate, concesionarea exploatării unor substanţe minerale utile, diferite de petrol, descoperite prin operaţiunile petroliere, dacă acelea sunt exploatabile, valorificabile.

Printre drepturile titularului acordului petrolier se numără şi accesul la conductele petroliere, dacă folosirea acestora e de trebuinţă pentru realizarea operaţiunilor petroliere de dezvoltare şi exploatare, cu achitarea tarifelor către titularii acordurilor de concesiune a sistemului naţional de transport.

În mod cert, exploatarea resurselor petroliere constituie un domeniu în care trebuie să se îmbine armonios interesul naţional cu interesele entităţilor economice care au dobândit dreptul de exploatare. Cine răspunde de crearea condiţiilor necesare unei relaţii de succes, cu avantaje reciproce, între cele două părţi? Legiuitorul, cine altcineva?!