De când statul a început să colecteze cu sârg taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare și taxa pentru emisii poluante, românul copleșit de birurile impuse ajunge să creadă că „ei, în goana lor nebună,/După bani fără miros,/În curând o să ne pună,/Taxe și la…mers pe jos!”  (George Budoi)

Mulți dintre românii vizați s-au răzvrătit pentru că statul le-a băgat mâna în buzunar și au mers până-n pânzele albe ca să își găsească dreptatea, considerând că aceste taxe nu sunt legale și reprezintă un abuz. Cei care au reușit să câștige în instanță dreptul de a li se restitui aceste taxe pe care le-au plătit de voie, de nevoie, mai primesc o veste bună de la legiuitor.

ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii prin care trebuia să se pronunțe dacă la sumele ce se vor restitui fericiților posesori de hotărâri judecătorești favorabile li se va acorda de către stat dobândă și dacă da în ce cuantum, precum și data de la care aceasta începe să curgă.

În lupta românului cu taxele impuse de stat, fiecare a înțeles pe propria sa piele și pe propriul buzunar că „arta taxării e ca atunci când jumulești o gâscă vie și obții cea mai mare grămadă de pene cu cele mai puține țipete.”  (Jean-Baptiste Colbert) Sigur că fiecare nouă taxă care apare de azi pe mâine și ne vizează direct ne face să credem că „o națiune care încearcă să se taxeze întru prosperitate este ca un om care stă într-o găleată și încearcă să ridice singur de mâner.”  (Winston Churchill)

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Ideea de a promova acest recurs a apărut din cauza practicii neunitare a instanțelor care au pronunțat o serie de soluții diferite în spețe identice cu privire la restituirea taxei auto. Astfel, Avocatul Poporului și procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ au decis să sesizeze ÎCCJ pentru a clarifica aceste aspecte și pentru a genera o practică unitară la nivelul țării cu privire la natura juridică a dobânzilor acordate pentru sumele încasate cu titlu de taxă auto și cu privire la momentul de la care aceste dobânzi încep să curgă.

Unele instanțe au considerat că autoritățile fiscale datorează dobânda legală, pentru că sumele ce se vor restitui nu au natura juridică a unor taxe fiscale, ci sunt taxe speciale pentru protecția mediului. În aceste cazuri nu se poate aplica dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală mai ales că dobânda legală e mai mică decât cea fiscală. Alte instanțe au susținut că autoritățile datorează dobânda fiscală, pentru că aceste taxe a căror restituire se cere în justiție, au natura juridică a unor taxe fiscale.

Cu privire la momentul de la care curge dobânda legală sau fiscală, unele instanțe au considerat că dobânda se va achita din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire. Alte instanțe au acordat fie dobânda legală, fie pe cea fiscală de la data plății taxelor a căror restituire se cere prin acțiuni în justiție. Au fost și instanțe care au susținut că dobânzile curg de la data punerii în întârziere a autorității fiscale prin cererea de restituire a taxei formulată fie pe cale administrativă, fie pe cale judecătorească.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat în acest caz Decizia 14/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 728 din 29 septembrie 2015. Știrile juridice arată că taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă în România la 1 ianuarie 2007 și a suferit în timp anumite modificări. Românii au fost obligați să achite taxa de primă înmatriculare care se datora ca urmare a primei înmatriculări în România a unui autovehicul și care se achita la Trezoreria Statului de către solicitant. Ca și în alte state din UE, s-a decis și la noi că este o taxă discriminatorie.

Noutățile legislative arată că sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare pentru autovehicule și taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, sume a căror restituire a fost cerută în justiție, sunt purtătoare de dobânzi. Astfel, taxele sunt considerate creanțe fiscale principale, iar raportul juridic dintre plătitorul taxei și beneficiarul acesteia este un raport fiscal.

Știrile juridice arată că acestor taxe li se va aplica dobânda fiscală prevăzută de legislația fiscală cu condiția să fie restituite prin hotărâri judecătorești. Astfel, nivelul dobânzii prevăzut de Codul de procedură fiscală este 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, prag stabilit încă din 2014.

Este foarte important să se cunoască și momentul de la care va începe să curgă dobânda aplicată acestor taxe. Știrile juridice arată că, potrivit Codului de procedură fiscală, dobânda este datorată pentru sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și este obligatoriu ca solicitantul să ceară acordarea acestor dobânzi. Dobânda este datorată din a 46-a zi de la înregistrarea cererii de restituire a taxelor  depusă de contribuabil și este condiționată și de nesoluționarea cererii de către organul fiscal în termenul legal de 45 de zile de la înregistrarea respectivei cereri.

Rețineți că prin cererea de restituire nu se va solicita organului fiscal și plata dobânzii, pentru că solicitantul nu poate anticipa cât va dura până i se va soluționa cererea pentru a ști exact la ce cuantum va ajunge să fie dobânda datorată.

Prevederile din dreptul intern cu privire la data de la care se datorează dobânda sunt contrare dispozițiilor UE care consideră că plătitorul taxei are dreptul nu doar la restituirea taxei percepute de către statul membru, ci și la acoperirea prejudiciului cauzat de indisponibilizarea acelei sume.

ÎCCJ a decis că dobânzile fiscale aferente acestor taxe au titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin plata unor taxe percepute cu încălcarea dreptului european, astfel încât se cuvin contribuabilului pentru perioada cuprinsă între data achitării taxei și cea a restituirii acestei sume de către stat. Practic, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru taxele restituite în baza unor hotărâri judecătorești, este data la care au fost plătite aceste taxe.

Rețineți că prezentul recurs în interesul legii se referă doar la cei care au obținut în instanță restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei de poluare sau a celei pentru emisiile poluante fără să se refere la timbrul de mediu.

 Domnu’ a luat, Domnu’ a dat!

 Iată că, după ani de procese, cei care au câștigat în instanță dreptul de a li se restitui aceste taxe vor primi și dobânda fiscală alături de ceea ce au achitat acum ceva vreme. Din această experiență pur mioritică trebuie să tragem concluzia că „ce dă guvernul este mai întâi luat.”  (John S. Coleman)