Discuțiile aprinse din ultimii ani cu privire la exploatarea gazelor de șist pe teritoriul României, impactul acestora asupra mediului, avantaje, dar și dezavantajele acestui zăcământ, au împărțit românii în două tabere. Probabil că puțini cunosc faptul că gazul de șist este un gaz al cărui zăcământ este captiv în straturile de cărbune sau în plăcile de șisturi și se află la o adâncime considerabil mai mare decât gazul natural.

Unii au susținut că arderea acestui combustibil ar fi mai ecologică decât cea a petrolului sau a cărbunelui, pentru că oferă avantaje în privința limitei de emisii de CO2. Totuși exploatarea acestor gaze de șist afectează mediul, pentru că un singur foraj necesită 10 milioane de litri de apă.

În afara discuțiilor create de exploatarea gazului de șist, au apărut neclarități cu privire la încadrarea acestora în categoria proprietății exclusive a statului român, pentru că ele nu apar enumerate în legea petrolului alături de alte zăcăminte ale țării.

În acest sens, a fost sesizată ÎCCJ pentru  a răspunde la întrebarea dacă gazele de șist fac parte din resursele de petrol ale țării fiind proprietatea publică a statului. ÎCCJ a clarificat acest aspect prin Decizia 25/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 639 din 21 august 2015.

Caz practic

  În 4 noiembrie 2013 prefectul județului X a chemat în judecată Consiliul Local al comunei Y și a solicitat anularea hotărârii acestuia privind interzicerea explorării și exploatării gazelor și șist prin metoda fracturării hidraulice și alte metode pe teritoriul comunei Y. Prefectul a susținut că prin adoptarea acestei hotărâri, Consiliul Local și-a depășit atribuțiile, pentru că toate deciziile cu privire la bogățiile subsolului ce aparțin domeniului public al statului nu pot fi luate la nivel local. Având în vedere că bogățiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietății publice a statului și nu a unității administrativ-teritoriale, doar statul poate decide cu privire la exploatarea acestora.

Pârâtul Consiliul Local a susținut că acea hotărâre a fost luată în numele și în interesul localității. În plus, în legea petrolului gazele de șist nu sunt enumerate și declarate ca fiind de interes național, astfel încât Consiliul Local poate decide cu privire la exploatarea lor.

Tribunalul a admis acțiunea prefectului și a dispus anularea hotărârii Consiliului Local, pentru că pârâtul și-a depășit competența și a dispus cu privire la exploatarea gazelor de șist care fac parte din domeniul public al statului.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs și a susținut că instanța a interpretat în mod eronat legea petrolului, în sensul că, în cadrul acesteia, în definiția gazelor naturale nu sunt incluse și gazele de șist. În plus,  chiar dacă gazele de șist din subsolul comunei ar fi proprietatea publică a statului, Consiliul Local este competent să decidă cu privire la exploatarea lor prin interzicerea unor metode care ar avea impact asupra mediului și dezvoltării economico-sociale a comunei.

Judecarea recursului a fost suspendată până când ÎCCJ pronunță decizia cu privire la chestiunea de drept cu care a fost sesizată.

 Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

 Într-o problemă atât de controversată și practica instanțelor nu a fost unitară, conturându-se două opinii. Unele instanțe au considerat că gazele de șist sunt asimilate gazelor naturale, intră sub incidența legii petrolului și fac parte din domeniul public al statului, chiar dacă nu sunt expres enumerate în această lege.

  În 2004 când a apărut legea petrolului, gazele de șist nu făceau obiectul explorării sau exploatării pe teritoriul României. Astfel, în enumerarea formelor sub care se regăsesc în scoarța terestră gazele naturale, chiar dacă nu se regăsesc gazele de șist, se consideră că acestea nu pot aparține decât domeniului public al statului.

Conform celei de a doua opinii,  alte instanțe au considerat că gazele de șist nu fac parte din domeniul proprietății publice, ci din cel al unităților administrativ-teritoriale. Argumentul acestora se bazează pe faptul că în legea petrolului gazele de șist nu sunt definite și, chiar dacă reprezintă hidrocarburi în stare gazoasă, lor nu le pot fi aplicate prin asemănare dispozițiile referitoare la petrol sau gaze naturale.

 Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a analizat textele din legea petrolului și a constatat că în categoria gazelor naturale sunt incluse gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat. Interpretând acest text de lege rezultă că gazele de șist nu intră categoria gazelor naturale, așa cum sunt definite în legea petrolului. Gazele naturale exploatate până în prezent în România fac parte din categoria gazelor convenționale.

 Știrile juridice arată că gazele de șist sunt extrase din formațiuni de rocă care reprezintă un rezervor și o sursă pentru gazul natural în sine. ÎCCJ consideră că gazul de șist este o sursă de gaze care se întinde pe o arie teritorială mare față de gazul natural care disponibil într-un mod mai concentrat. Pentru a putea fi extras gazul de șist care face parte din categoria resurselor neconvenționale este necesară fracturarea rocii și injectarea cu o cantitate mare de lichide pentru ca gazele să se elibereze din roci și să fie dirijate spre suprafață.

Acest tip de gaze neconvenționale s-a dezvoltat în special în ultimii 10 ani, astfel încât din analiza textelor de lege și a caracteristicilor gazelor de șist, ÎCCJ a considerat că gazele de șist se includ în categoria petrolului, astfel cum este el definit de legea petrolului.

Noutățile legislative precizează faptul că ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că resursele neconvenționale de gaze naturale de șist intră în categoria resurselor de petrol, fac obiectul exclusiv al proprietații publice și aparțin statului român.

Pro sau contra exploatării gazelor de șist?

Prin decizia sa, ÎCCJ a stabilit  irevocabil că decizia privind exploatarea acestor zăcăminte aparține exclusiv statului român, astfel încât cei care locuiesc în zone în care există aceste gaze de șist și sunt afectați direct de lucrările de exploatare, nu mai pot avea niciun cuvânt de spus.

Deciziile luate de stat în privința exploatării gazelor de șist vor mai putea face doar obiectul discuțiilor și al nemulțumirilor fără ca aceste aspecte să poată trece peste principiul antic că  „binele statului este legea supremă.”  (Cicero)