Modul în care se realizează exploatarea fondului forestier naţional e un subiect delicat şi o chestiune de maximă importanţă pentru viitor. Conform unui studiu bazat pe analiza imaginilor preluate prin satelit (realizat de către Greenpeace), pe parcursul unei perioade relativ scurte (2000-2011) s-au defrişat sau au fost degradate circa 28.000 de hectare, în fiecare an.

Pentru a putea aprecia proporţiile activităţii de exploatare a masei lemnoase – atât legală, cât şi ilegală, e suficient să socotim ce suprafaţă a fost despădurită zilnic, în perioada amintită. În doar un deceniu suprafaţa forestieră a României s-a diminuat cu peste 3%. Dar pe lângă prejudiciile aduse mediului ambiant, exploatarea intensivă a pădurilor mai are şi alte neajunsuri. Inclusiv unele la care ne gândim mai rar, dar care pe unii dintre noi îi supără zilnic. Cum ar fi deteriorarea drumurilor publice!

 

Ştiri juridice…

Spre sfârşitul lunii trecute la Senat a fost înregistrat, pentru dezbatere, un proiect de Lege pentru completarea Legii 46/2008 privind Codul Silvic al României. Potrivit Codului Silvic, produsele lemnoase ale pădurii şi ale vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier se recoltează pe bază de autorizaţie de exploatare eliberată de ocolul silvic.

Dacă proiectul de lege va fi adoptat de către Parlament şi va fi promulgat de către preşedintele ţării în forma actuală, ar urma ca Legea 46/2008 – Codul Silvic, publicată în „Monitorul Oficial” 238/2008, să fie completată în sensul că, pentru acordarea autorizaţiei de exploatare, operatorul economic va trebui să posede un acord scris încheiat cu autorităţile publice locale, cu ocoalele silvice şi cu proprietarii terenurilor forestiere asupra traseului care urmează să fie străbătut.

Regulile şi procedura care ar trebui să se aplice în vederea eliberării avizului administratorului drumurilor ar urma să fie stabilite la nivelul autorităţilor publice locale. În mod sigur, operatorii economici specializaţi în exploatarea masei lemnoase nu vor primi cu aplauze introducerea acestei noi obligaţii. O vor considera, poate, un factor capabil să le îngreuneze activitatea economică, prin introducerea unor noi proceduri birocratice. Este acceptabil şi punctul lor de vedere!

Totuşi, în elaborarea şi aplicarea legilor se porneşte de la principiul că ori de câte ori un interes particular intră în concurenţă cu un interes general, acesta din urmă va fi cel prioritar. Care ar fi interesul general, în lumina noii propuneri legislative pentru completarea Legii 46/2008 – Codul Silvic al României? Vom vedea numaidecât!

Actualmente, ocoalele silvice acordă autorizaţii de exploatare a masei lemnoase operatorilor economici fără ca, în prealabil, să le ceară să prezinte şi vreun acord de traversare obţinut de la proprietarii sau administratorii drumurilor de importanţă locală.

Dar, aşa cum pe bună dreptate susţin iniţiatorii proiectului, în timpul activităţii de exploatare a masei lemnoase, vehiculele şi utilajele grele ale operatorilor economici traversează drumurile comunale sau săteşti, aducându-le, uneori, într-o stare de nedescris. Drumurile devin aproape nepracticabile pentru celelalte (auto)vehicule, dar camioanele, cu remorcile lor doldora de buşteni, trec mai departe sub privirile neputincioase ale cetăţenilor şi autorităţilor locale.

Tonajul ridicat, traficul intens determinat de către asidua activitate de exploatare forestieră şi chiar simpla omisiune a curăţării roţilor la intrarea pe drum, crează, prin reducerea calităţii drumurilor, mari probleme co-participanţilor la traficul rutier.

Iniţiatorii scot în evidenţă faptul că, în momentul de faţă, în legislaţia românească nu este prezentă vreo prevedere care să stabilească obligativitatea unor operatori economici de a contribui la fondul de refacere a drumurilor de interes local, în condiţiile în care vehiculele de mare tonaj utilizate în această activitate au o contribuţie însemnată la deteriorarea acestor căi de circulaţie. Este drept că operatorii economici de acest tip achită o „taxă de peisaj”. Însă beneficiarii sunt ocoalele silvice. Şi nu autorităţile locale, care se aleg cu… plângerile şi criticile contribuabililor!

Mai mult, este scos în evidenţă faptul că unele drumuri locale au fost modernizate mulţumită unor proiecte în cadrul cărora au fost accesate finanţări externe nerambursabile. A fost finanţarea nerambursabilă, însă nu-i şi necondiţionată! Printre condiţiile cerute autorităţilor locale s-a numărat, aproape fără excepţie, şi păstrarea respectivelor drumuri în bună stare. Iar nemulţumirea finanţatorilor se poate transpune în viitoare pierderi pentru unităţile administrativ-teritoriale.

 

Unii pierd, alţii câştigă!

Prin distrugerea drumurilor au de pierdut unităţile administrativ-teritoriale, dar, până la urmă, „oalele sparte” le plătesc tot cetăţenii. Acestea e temeiul pentru care s-ar dori introducerea obligaţiei de a cere acordul de tranzitare de la autorităţile locale şi poate chiar o contribuţie la menţinerea stării drumurilor, pentru cei ce exploatează lemnul.

Dacă proiectul de lege va fi adoptat în actuala formă, ar urma ca autorizaţia de exploatare a masei lemnoase să fie eliberată numai atunci când operatorul economic care o solicită deţine avizul administratorului drumurilor locale ce urmează a fi străbătute de către vehiculele de transport de la zona de exploatare a masei lemnoase şi până la locul în care aceasta va fi depozitată.

Conform ultimelor ştiri juridice, se mai intenţionează, prin recentul proiect, să fie acordată o scutire de impozit pentru suprafeţele forestiere (aflate în proprietate privată) în care legea interzice exploatările de masă lemnoasă şi tăierile de arbori.

În ceea ce priveşte celelalte suprafeţe de pădure, iniţiatorii apreciază că proprietarii acestora ar trebui să achite impozitul anual la bugetul local, fără a fi exceptată situaţia în care suprafeţele în cauză aparţin Grupei I funcţionale, în condiţiile în care nu există nicio interdicţie în ceea ce priveşte doborârea arborilor.

Trebuie spus că în Grupa I funcţională sunt incluse pădurile cu rol de protecţie a solului, a apelor, a faunei, precum şi suprafeţele împădurite de interes ştiinţific, social şi de recreere. Conform iniţiatorilor proiectului de lege, există suprafeţe de pădure incluse în Grupa I funcţională ai căror proprietari sunt scutiţi de la achitarea impozitelor locale, cu toate că aceştia exploatează însemnate cantităţi de masă lemnoasă, care este valorificată contra unor sume apreciabile.

Activitatea de exploatare a masei lemnoase prezintă o importanţă incontestabilă, cu multipli beneficiari. Dar trebuie exercitată raţional, în cadrul unor limite. Un proverb spune că după cum peştele nu se vinde pe lac, nici lemnele de foc nu se vând în codru. Complet adevărat! Însă important nu este doar să fie vândute lemnele. Mai contează şi ce rămâne în urmă, nu-i aşa?!