„Nu există ceva mai bun pentru un stat decât legi bine alcătuite”  spunea Euripide, în timp ce Sofocle susținea că  „niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frica de pedeapsă.” În România există legi care suportă modificări și completări, fiecare dintre ele pleacă de la o propunere legislativă pentru ca apoi să fie pusă în dezbaterea Camerelor Parlamentului.

În funcție de importanța domeniilor pe care le reglementează legile se împart în trei categorii: constituționale, organice și ordinare. Legea constituțională se referă la revizuirea Constituției și, după ce este adoptată de Parlament, este supusă aprobării cetățenilor care sunt chemați la referendum pentru a-și exprima punctul de vedere.

Legea organică este adoptată de Parlament și vizează domenii importante pentru funcționarea statului fiind expres enumerate în Constituție. Acest tip de lege nu va putea reglementa decât sistemul electoral, organizarea Guvernului, a CSAT-ului, a CSM-ului, a instanțelor de judecată, a Curții de Conturi, a administrației locale a teritoriului. În plus, poate privi statutul funcționarilor, infracțiunile, pedepsele, organizarea generală a învățământului, regimul juridic al proprietății și moștenirii. Această lege se va adopta prin votul majorității fiecărei camere legislative.

Legea ordinară reglementează domenii sociale cu o importanță mai redusă pentru care nu este necesară adoptarea unei legi organice. Știrile juridice precizează că aceasta se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți la ședința fiecărei Camere legislative.

Când este sesizată Camera Deputaților ca primă Cameră?

Constituția României prevede expres faptul că va fi cea dintâi sesizată Camera Deputaților pentru a se pronunța asupra proiectelor de legi și propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum și asupra anumitor proiecte de legi organice privind rolul, structura și incompatibilitățile privind Guvernul, înființarea administrației publice centrale, administrația publică locală, instanțele de judecată, structura Curții Constituționale.

Legiuitorul a stabilit că prima Cameră sesizată trebuie să se pronunțe în termen de 45 de zile, iar dacă sunt coduri sau legi de o complexitate deosebită, termenul va fi de 60 de zile. Rețineți că dacă se depășesc aceste termene, proiectul de lege va fi considerat adoptat. Dacă proiectul este adoptat sau respins de Prima Cameră, el va fi trimis la cea de a doua Cameră care decide definitiv asupra sa.

Dacă prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de a doua Cameră este de acord. În caz contrar, doar pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată care va decide definitiv în procedură de urgență.

Dacă primește votul Parlamentului, legea este trimisă pentru a fi promulgată Președintelui României. Acesta are obligația de a o promulga în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Rețineți că înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

De ce a fost sesizată CCR?

O controversă privind modul de adoptare l-a generat legea pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 republicată în Monitorul Oficial 121 din 5 martie 2013.

Președintele României a sesizat CCR la 19 mai 2015 susținând că reglementarea referitoare la serviciile comunitare de utilități publice face parte din categoria legilor ordinare. În acest context, trebuia sesizată întâi Camera Deputaților și apoi trimisă la Senat care să fi fost Cameră decizională.

Or, în cazul de față această legea a fost adoptată ca lege ordinară și întâi a fost sesizat Senatul și apoi Camera Deputaților care a fost Cameră decizională.

Ce a decis CCR?

CCR a analizat excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și a pronunțat Decizia 442/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 526 din 15 iulie 2015. CCR a analizat întâi care a fost drumul parcurs de propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice.

Aceasta a fost depusă în 8 aprilie 2013 la Senat care a fost prima Cameră sesizată. La 5 noiembrie 2013, Senatul o respinge, iar Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, unde propunerea a fost trimisă ulterior o adoptă. La 14 iulie 2014,  Președintele României dispune reexaminarea legii, însă ambele Camere adoptă legea în forma sa din 24 iunie 2014, respingând cererea de reexaminare.

În prezent, legea prevede în competența consiliului local și județean atribuțiunea de a desemna prin hotărâre persoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în asociațiile de dezvoltare intercomunitară.  Legea a cărei constituționalitate este pusă în discuție, elimină această atribuție a consiliului local/județean și stabilește că persoana împuternicită să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în asociațiile de dezvoltare intercomunitară este de drept primarul unității administrativ-teritoriale și/sau președinții consiliilor județene care sunt reprezentanții comunelor, orașelor, municipiilor și județelor în adunările generale ale asociației.

 Noutățile legislative arată că noua reglementare derogă de la cadrul general și elimină o atribuție a consiliului local/județean în privința asociațiilor de dezvoltare intercomunitară și o transferă în sarcina primarului/președintelui consiliului județean.

Analizând obiectul pe care îl reglementează această lege, CCR consideră că aceasta este o lege organică, pentru că se referă la raporturile dintre autoritățile administrației publice și asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. În acest context, pentru adoptarea acestei legi trebuie să fie sesizată întâi Camera Deputaților, iar nu Senatul. Astfel, Camera decizională ar fi trebuit să fie Senatul, iar nu Camera Deputaților așa cum s-a întâmplat în desfășurarea procesului legislativ. În plus, așa cum prevede Constituția României, legea organică se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

În concluzie, CCR a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 este neconstituțională.

Constituția este legea legilor!

Faptul că CCR a admis această excepție, arată faptul că prevederile Constituției sunt sacre. Este dureros că tocmai cei care propun, elaborează și votează legi nu stăpânesc bine pașii stabiliți de Constituție pentru adoptarea unei legi organice. Practic, eroarea a pornit de la cei care au încadrat legea care a făcut obiectul sesizării CCR în categoria legilor ordinare și de aici s-a declanșat întreaga confuzie care a dus la neconstituționalitatea unei legi.

„Nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii” spunea un dicton latin, cu atât mai mult cei care le elaborează și lucrează cu prevederile lor zilnic!

Și acest caz atât de actual dovedește faptul că epigrama lui Nicolae Precupețu s-a inspirat din realitatea zilelor noastre: „Constituția e clară,/Pe-nțelesul tuturor:/Mulți o știu pe dinafară,/Nu și pe…interior!”