Îţi poţi imagina cum ar fi dacă te-ai afla într-o situaţie critică, ameninţătoare pentru viaţă, dar n-ai putea comunica pentru a solicita ajutorul, deşi acesta se află la doi paşi distanţă? Cei mai mulţi dintre noi au avut şansa de a se naşte cu un organism pe deplin funcţional. Dar nu trebuie să îi uităm nici pe ceilalţi, care suferă de diferite grade de dizabilitate – motorie, psihică, senzorială.

Nici legiuitorul nu trebuie să-i uite! Ori de câte ori se impune, el ar trebui să legifereze de o aşa manieră încât, pe cât posibil, să nu existe facilitate publică pe care persoanele cu dizabilităţi să nu o poată accesa.

Astfel ar trebui să stea lucrurile, de bună seamă, şi-n ceea ce priveşte posibilitatea de alertare a organelor de intervenţie într-o situaţie critică, de natură să le primejduiască viaţa, sănătatea, patrimoniul.

De pildă, aşa cum există numărul unic 112 pe care-l poate apela orice individ obişnuit, trebuie identificate soluţii şi pentru hipoacuzici ori pentru persoanele aflate în imposibilitatea de a emite un mesaj verbal!

 

Noutăţi legislative

Legea 132/2015 pentru modificarea şi completarea OUG 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial 401/2015.

După cum ştie, de-acum, tot românul, numărul unic pentru apelurile de urgenţă în reţelele publice de telefonie e 112 iar acesta se apelează doar atunci când apreciem că-i necesară intervenţia agenţiilor specializate, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii în care ne e periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori securitatea mediului ambiant.

Numai că, nu o dată, a fost pusă întrebarea: ce ar trebui să facă, într-o situaţie critică, o persoană care din pricina dificultăţilor de vorbire ori a problemelor de auz nu poate transmite sau recepta informaţiile necesare intervenţiei poliţiei, ambulanţei, pompierilor? Noutăţile legislative oferă preţioase lămuriri în acest sens!

Legea defineşte apelul de urgenţă ca orişice apel efectuat către Serviciul de urgenţă 112, care necesită acţiunea agenţiilor specializate de intervenţie. Agenţiile speciale de intervenţie sunt structurile autorităţilor administraţiei publice cu funcţie de intervenţie imediată pentru soluţionarea urgenţelor în domeniul ambulanţei, Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, poliţiei, jandarmeriei, serviciilor publice profesioniste şi voluntare pentru situaţii de urgenţă, contra terorismului, precum şi alte structuri.

La rândul lor, mesajele asociate unui apel de urgenţă sunt descrise ca mesaj scurt (SMS), transmis ulterior unui apel de urgenţă, privind aceeaşi situaţie de urgenţă, către serviciul de urgenţă, de către o persoană cu dizabilităţi de auz sau vorbire înregistrată la administratorul sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, care necesită acţiunea agenţiilor specializate de intervenţie.

Conform ultimelor ştiri juridice numărul unic pentru mesajele asociate apelurilor de urgenţă în reţelele publice de telefonie mobilă va fi 113. Mesajele asociate unor apeluri de urgenţă transmise către numărul 113 de către persoanele cu dizabilităţi de auz sau de vorbire înregistrate la administratorul sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, precum şi mesajele scurte transmise de la numărul 113 vor fi gratuite.

 

 

E necesară înregistrarea prealabilă!

Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă constituie un ansamblu integrat de aplicaţii, echipamente şi reţele de comunicaţii şi tehnologia informaţiei, ce realizează interfaţa unică de acces al cetăţenilor la agenţiile specializate de intervenţie şi care îngăduie o reacţie adecvată urgenţei semnalate.

Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul reţelelor publice mobile au obligaţia de a asigura primirea şi retransmiterea mesajului asociat unui apel de urgenţă, indiferent de tipul de serviciu întrebuinţat de utilizatorul cu dizabilităţi de auz ori de vorbire.

Aşa cum reiese din recentele ştiri juridice, persoanele cu dizabilităţi de vorbire sau de auz au dreptul să comunice prin mesaje asociate unui apel de urgenţă, dar li se cere şi respectarea unei cerinţe. Astfel, în prealabil, ele trebuie să se înregistreze în baza de date a sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă cu numărul de telefon deţinut.

La rândul său, administratorul sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă e dator să organizeze, în fiecare judeţ, dar şi-n Capitală, activitatea pentru înregistrarea numerelor de telefon ce pot să apleleze numărul unic pentru apeluri de urgenţă (113) prin mijlocirea mesajelor asociate unui apel de urgenţă.

A mai fost introdusă şi prevederea conform căreia furnizorii de servicii de telefonie hărăzite publicului au dreptul de a tarifa mesajele transmise către numărul 113 de utilizatorii neînregistraţi într-un mod aparte faţă de planul tarifar deţinut de către utilizatorii cu pricina.

 

 

Cum sunt sancţionaţi apelanţii rău intenţionaţi?

Noua lege găseşte de cuviinţă (şi bine face!) să definească (dar şi să pedepsească) mesajele abuzive. Mesajul abuziv constă în transmiterea repetată de mesaje scurte (SMS) către numărul 113, cu rea intenţie, de către o persoană neînregistrată la administratorul sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă sau transmiterea unui SMS către numărul 113 doar pentru a aduce injurii operatorilor.

Apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau transmiterea de mesaje abuzive la numărul 113 constituie contravenţii şi se sancţionează cu o amendă de la 500 lei la 1000 lei.

Tot cu o cu asemenea amendă se sancţionează şi alertarea falsă a agenţiilor specializate de intervenţie. Iar aceste amenzi sunt, încă, prea mici! Legiuitorul este mult prea blând cu indivizii care nu găsesc o cale mai inspirată de petrecere a timpului liber (în exces) decât agasarea operatorilor telefonici cu mesaje şi apeluri inutile, injurioase sau obscene.

Poate că ar trebui ca legiuitorul să ia în calcul şi belşugul de timp liber ori plictiseala contravenienţilor din această tagmă. Şi, în această ordine de idei, n-ar fi rău dacă, pe lângă amendă, li s-ar oferi, drept răsplată, şi obligaţia de a presta câte 15-20 de ore de activitate utilă, în folosul comunităţii. “Recidiviştii” ar trebui recompensaţi pe măsura vechimii şi perseverenţei lor în activitatea contravenţională!

 

 

În loc de concluzie…

Dacă tot ne numim oameni şi ne place să credem că înţelegem noţiunea de omenie, preocupările noastre individuale, dar şi ale societăţii în ansamblu, ar trebui să se orienteze mai frecvent şi către persoanele cu dizabilităţi; către modul în care le-am putea oferi sprijinul nostru, pentru ca ei să resimtă cât mai puţin povara neputinţelor. Este esenţial ca ei să nu se simtă neglijaţi, marginalizaţi.

Satisfacţia de a oferi sprijin celor aflaţi în nevoie este uriaşă. Să o trăim mai des!