Se spune că o imunitate bună vine la pachet cu o sănătate de fier. Pentru oamenii obișnuiți care nu ocupă funcții politice, noțiunea de imunitate este strict legată de starea de sănătate, pentru că știm cu toții că doar membri Parlamentului beneficiază de imunitate parlamentară. „Bine stă cu sănătatea,/Chiar și fără tratament,/I-a crescut imunitatea/Prin intrarea-n Parlament.”  (Vasile Manole)

Cu siguranță că nu românii au fost pionierii în domeniul imunității acordate parlamentarilor, noi doar am preluat ceea ce s-a născut în Grecia antică, s-a desăvârșit în Anglia și a fost prevăzut în constituțiile noastre începând cu cea din 1866 și până azi. Când a fost acordată prima imunitate parlamentară și de ce?

Povestea începe cam așa…

În Grecia antică oratorii își puneau pe cap o coroană de mirt înainte de a urca la tribună, fapt ce îi proteja de orice consecințe puteau să apară în urma discursului lor. Practic, cununa de mirt era o cunună a imunității.

În 1397 în Anglia în Camera Comunelor, parlamentarul Thomas Haxey a inițiat o lege prin care a criticat politica fiscală excesivă a regelui Richard al II-lea. Ca o pedeapsă pentru că s-a răzvrătit împotriva regelui prin acea propunere legislativă, parlamentarul a fost trimis în judecată și condamnat la moarte. Parlamentul englez a făcut presiuni pentru grațierea lui Haxey, fapt ce s-a realizat.

În Franța după Revoluția de la 1789 Mirabeau a fost cel care a propus un nou privilegiu pentru membri Adunării care nu puteau fi condamnați fără aprobarea acesteia. Acest principiu a fost inclus în constituția franceză din 1791 și apoi acest model a fost preluat și de constituțiile altor state europene, inclusiv de România.

Având în vedere realitățile de azi, legiuitorul a considerat că se impune să modifice și să completeze Regulamentul Camerei Deputaților prin Hotărârea 43/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 313 din 7 mai 2015, dată la care prevederile sale au intrat în vigoare.

Care este noua procedură privind punerea sub urmărire penală a deputaților care sunt sau au fost membri ai Guvernului?

Noutățile legislative precizează că cei din Camera Deputaților au dreptul de a cere urmărirea penală a oricărui membru al Guvernului. Dezbaterea acestei cereri se face pe baza raportului întocmit de o comisie de anchetă sau permanentă.

Dacă președintele Camerei Deputaților primește o solicitare a procurorului general al PÎCCJ de a aproba o cerere de urmărire penală a unui deputat care este membru al Guvernului, are obligația de a o aduce de îndată la cunoștința Biroului Permanent al Camerei Deputaților.

Biroul permanent al Camerei Deputaților are obligația de a cere Comisiei juridice, de disciplină și imunități să prezinte în maxim 5 zile o primă evaluare a respectivei solicitări și o estimare a timpului necesar pentru audierea deputatului și studierea documentelor trimise de procuror. În baza evaluării preliminare, Biroul permanent va fixa un termen de depunere a raportului către comisia juridică, termen ce nu poate depăși 14 zile.

Știrile juridice precizează că audierea deputatului care este membru al Guvernului este obligatorie. Dacă acesta nu poate din motive obiective să se prezinte în fața comisiei, se va fixa un nou termen. Raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți, iar rapoartele privind începerea urmăririi penale se dezbat în plenul Camerei în maxim 5 zile de la depunerea lor la Biroul permanent.

Proiectul de hotărâre privind cererea de începere a urmăririi penale întocmit de comisia juridică se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți. Votul este secret și se exprimă prin bile, iar hotărârea se publică în Monitorul Oficial.

Dacă Camera Deputaților cere urmărirea penală, președintele Camerei comunică acest lucru procurorului general al PÎCCJ și hotărârea este trimisă și Președintelui României pentru eventuala suspendare din funcție a membrului Guvernului a cărui urmărire penală s-a cerut.

Imunitatea parlamentară, încotro?

Deputații și senatorii beneficiază de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii sub condiția validării și a depunerii jurământului. Practic, deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Noutățile legislative precizează că cererea de reținere, arestare sau percheziție a deputatului se adresează de către ministrul justiției președintelui Camerei Deputaților pentru a fi supusă aprobării, iar cererea trebuie să fie motivată în fapt și în drept. Președintele Camerei aduce cererea la cunoștința Biroului permanent care o trimite comisiei juridice în termen de 3 zile. Raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți.

Proiectul de hotărâre privind aprobarea cererii ministrului justiției se supune spre dezbatere plenului Camerei Deputaților în termen de 5 zile de la depunerea raportului. Hotărârea privind aprobarea cererii ministrului justiției întocmită de comisia juridică se adoptă cu votul secret al majorității membrilor prezenți și se publică în Monitorul Oficial.

Știrile juridice arată că în situația în care Camera Deputaților nu este în sesiune, președintele Camerei convoacă o sesiune extraordinară și ia măsurile necesare respectării termenelor.

În caz de infracțiune flagrantă, deputatul poate fi reținut și supus percheziției, iar ministrul justiției îl va informa pe președintele Camerei asupra acestor aspecte. Dacă Camera constată că nu există temei pentru reținere va dispune prin hotărâre revocarea acestei măsuri prin votul secret al majorității membrilor prezenți. Hotărârea de revocare a reținerii se execută de îndată de către ministrul justiției.

Rețineți că săvârșirea sau descoperirea ulterioară a unor fapte noi penale necesită introducerea unei noi cereri de reținere, arestare sau percheziție. Deputații pot fi chemați în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată în calitate de martor. Dacă li se solicită să depună mărturie asupra unor fapte sau informații de care au luat cunoștință în exercitarea mandatului și care au caracter clasificat, mărturia se va depune cu respectarea protecției informațiilor clasificate.

Incompatibilități și interdicții

Până la apariția acestor modificări calitatea de deputat era incompatibilă cu funcția de Președinte al României și cu cea de senator. În urma noilor reglementări, s-a mai adăugat o incompatibilitate: cu cea de membru în Parlamentul European. În plus, calitatea de deputat este incompatibilă cu funcțiile și activitățile persoanelor care, potrivit statutului lor, nu pot face parte din partide politice.

Noutățile legislative arată că este interzisă folosirea numelui însoțit de calitatea de deputat în orice acțiune publicitară privitoare la orice societate comercială, financiară sau industrială.

În loc de concluzii

Dacă „pe vremuri numai bufonul regelui beneficia de imunitate parlamentară” (Valeriu Butulescu), în prezent „cu acei care-s corupți/Și își fac de zor palate,/E destul de greu să lupți:/Unii au…imunitate!” (Ioan Toderașcu)