De câteva zile ziarele și televiziunile discută aprins despre un subiect de mare actualitate: trecerea bacșișului pe nota de plată și implicit fiscalizarea acestuia. Văzând apetența românilor pentru acest subiect care pe mulți îi va arde la buzunare și îi va demotiva să mai lucreze cu același elan ca până acum, m-am întrebat când a început povestea bacșișului și cine a fost inițiatorul acestui tip de plată.

Originile etimologice ale cuvântului își au rădăcinile în limba persană de unde a fost preluat de către turci sub forma de „bahșiș” și în limba română a apărut în DEX ca „bacșiș.” Consultând DEX-ul afli că este vorba de o sumă de bani care se dă pentru a răsplăti un serviciu personal sau pentru a câștiga bunăvoința cuiva.

Inițial am crezut că pionierii care au introdus pe piață bacșișul au fost turcii, însă, am avut o surpriză mare să constat că, de fapt, cei care l-au creat au fost britanicii. Se spune că în secolul al XVI-lea călătorii care înnoptau la un han și erau mulțumiți de condițiile oferite lăsau la plecare câțiva bani în plus în semn că au apreciat serviciile de care au beneficiat. Englezii sunt cei care au inventat borcanul cu mărunțiș care era folosit ca mijloc direct pentru a fi servit imediat ce ajungeai la un han. Sistemul funcționa astfel: clientul care dorea să fie servit cât mai repede, îl motiva pe hangiu lăsându-i o monedă pe tejghea. Așa a început povestea bacșișului.

De atunci el a fost preluat de multe state. În unele țări a ajuns o tradiție să lași bacșiș, în timp ce în altele oferirea acestuia înseamnă o ofensă adusă celui care te-a servit. Este bine atunci când pleci într-o călătorie în afara granițelor să te informezi ca să știi ce obicei se practică în țara respectivă.

Bacșișul în Japonia și în general pe continentul asiatic este considerat o ofensă gravă. În America și Canada se lasă cam 20% din valoarea consumației. Europenii sunt împărțiți în mai multe tabere, astfel încât practica privind bacșișul diferă pe bătrânul continent. Astfel, finlandezii nu lasă bacșiș, în timp de în Danemarca chelnerii sunt atât de bine plătiți, încât le este indiferent dacă primesc sau nu ceva de la client, dar dacă le oferiți va fi binevenit. Belgienii achită în general cu cardul, astfel încât nu putem vorbi de bacșiș.

Sunt țări care au fiscalizat bacșișul (Germania, Franța, Marea Britanie, Cehia), iar noi le-am urmat exemplul considerând că este o măsură care trebuia adoptată. Astfel, s-a născut OUG 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative care a apărut în Monitorul Oficial 285 din 28 aprilie 2015 și a modificat OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale care a fost republicată în Monitorul Oficial 75 din 21 ianuarie 2005. Prevederile se aplică începând cu data publicării, iar cele privind amenzile către agenții economici din  8 mai 2015.

Bacșișul apare distinct pe bonul fiscal

Noutățile legislative prevăd că bacșișul este suma de bani oferită voluntar de client în plus față de contravaloarea serviciilor prestate sau a bunurilor livrate. În categoria bacșiș se include și restul lăsat de client vânzătorului și nepreluat de acesta în mod voluntar. Operatorii economici nu pot condiționa prestarea serviciilor de acordarea bacșișului.

Știrile juridice îi obligă pe agenții economici să întocmească un regulament de ordine interioară prin care să precizeze dacă bacșișul rămâne la dispoziția lor sau va fi un venit care se va distribui salariaților. Acest regulament va trebui să stea lângă aparatul de marcat electronic fiscal.

Sumele provenite din bacșiș vor apărea în mod distinct pe bonul fiscal pe care clientul îl va primi.

Angajați, banii la control!

 Atunci când vin la lucru, angajații mai au o grijă în plus: să declare câți bani au la ei și să îi înregistreze la ora începerii programului într-un registru de bani personali. În plus, atunci când vin inspectorii în control, personalul din incinta unității are obligația de a-și goli buzunarele și de a justifica proveniența banilor ce îi au asupra lor. Teoretic, cât au în buzunare trebuie să apară și în registrul de bani personali.

Ce amenzi riscă cei care nesocotesc prevederile legii?

 Legiuitorul a stabilit sancțiuni care să îi ardă la buzunar pe cei care încalcă prevederile legii, pentru ca a doua oară să nu mai greșească. Dacă bonul fiscal emis conține date eronate, amenda este de 3.000 lei. Cu aceeași amendă se va sancționa și deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume ce nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe și cu confiscarea sumelor ce nu pot fi justificate.

Cei care nu folosesc case de marcat electronice fiscale vor achita o amendă de 9.000 lei și li se va suspenda activitatea până când se dotează cu astfel de aparate și până achită amenda aplicată.

Cei care nu pot justifica o sumă de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% din valoarea totală a serviciilor prestate înregistrate pe casa de marcat la data controlului sau la sfârșitul zilei (dacă fapta a fost săvârșită anterior controlului), vor primi doar un avertisment. Cei care nu pot justifica suma de până la 300 lei inclusiv care este mai mare de 3% din valoarea bunurilor înregistrate pe casa de marcat, vor plăti o amendă de 3.500 lei.

Amenda crește proporțional cu sumele pe care operatorii economici nu le pot justifica în cazul unui control. Astfel, dacă suma nejustificată este de la 300 la 1000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% din serviciile prestate, amenda este de 12.500 lei. Dacă suma nejustificată este de la 300 la 1000 lei, dar mai mare de 3% din valoarea bunurilor livrate, amenda ajunge la 17.500 lei.

Pentru sumele nejustificate de operatorul economic care depășesc 1.000 lei, dar sunt sub 3% inclusiv din serviciile prestate, amenda este 22.500 lei, iar dacă este peste 3%, amenda ajunge la 27.500 lei.

Dacă vânzătorul nu vă înmânează bonul fiscal sau nu eliberează factură atunci când o solicitați, va fi amendat cu 1.250 lei. Aceeași amendă o vor primi și angajații care vor refuza ca la solicitarea organelor de control să prezinte câți bani au în buzunare, genți etc.

Bacșiș la bacșiș?

Atunci când românul lasă bacșiș o face pentru că așa este uzanța și pentru că dorește. De acum i se cam impune să lase bacșiș având în vedere că acesta apare pe nota de plată. Cum românul este generos și se gândește și la cel de lângă el este posibil ca cei cu dare de mână să lase bacșiș la bacșișul de pe bonul fiscal.

Ce facem, domnilor fiscalizăm și bacșișul la bacșiș?