Tot întrebându-se ce a mai rămas neimpozitat, căpeteniile ţării au avut o revelaţie salvatoare pentru bugetul statului: trebuie taxat, obligatoriu, şi bacşişul. Bacşişul rămâne la angajat? Va fi supus impozitării, că-i tot un venit, ca şi simbria lunară. Revine, finalmente, angajatorului? Va fi taxat ca orişice profit!

Povestea ştim cum a început. S-au sancţionat straşnic şi s-au închis temporar zeci de firme găsite cu 2-3 lei nefiscalizaţi prin sertare. Iar acum, ale noastre căpetenii tremură de grija mărunţişului care se cuibăreşte, nefiscalizat, prin umile buzunare de chelneriţă ori de barman, de frizer ori de coafeză.

La origini, bacşişul era o chestiune ce privea exclusiv două persoane. Unul era clientul, celălalt lucrătorul care-i furniza un bun sau un serviciu. Angajatul e dator să vândă marfa ori să presteze serviciul, exact la preţul fixat de către angajator. Iar pe client nu l-a obligat nimeni, niciodată, să lase bacşiş. E opţiunea lui. Modul lui de a-şi arăta mulţumirea, preţuirea!

Statul devine, de la an la an, tot mai insistent în a ne controla vieţile, avutul, conduita, aplicându-ne dezinvolt… prezumţia de vinovăţie. Acum li se cere unor categorii de angajaţi – aflaţi printre cei cu salarizare modestă, ca la sfârşitul programului să nu aibă-n buzunare sume mai mari decât dimineaţa, la prezentarea la serviciu. Vor fi, oare, controlaţi corporal, precum suspecţii de fapte penale?!

 

Noutăţi legislative: modelul registrului de bani personali

Recent eram anunţaţi că utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi ca, la ora începerii programului de lucru, să asigure înregistrarea sumelor de bani deţinute de către personalul care-şi desfăşoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, într-un registru de bani personali, anume întocmit în acest scop.

S-a subliniat că orice sumă de bani găsită în plus faţă de suma înregistrată la ora începerii programului de lucru, va fi considerată nejustificată prin registrul de bani personali, dar şi că modelul registrului, precum şi procedura de înregistrare a acestuia la organul fiscal se va aproba prin ordin al ministrului finanţelor, mai devreme de împlinirea a 10 zile de la data intrării în vigoare a acestor prevederi (din OUG 8/2015). Lucru care s-a şi petrecut, curând!

În ultima zi a lui aprilie a apărut, în „Monitorul oficial” nr. 300, Ordinul nr. 513/2015 privind aprobarea modelului şi conţinutului registrului de bani personali, precum şi a procedurii de înregistrare a acestuia la organul fiscal. De-ar fi apărut pe 1 aprilie, am fi putut nutri firava speranţă că-i doar o glumă cam nesărată, dar aşa… trebuie să ne acomodăm cu ideea că există şi reglementări condimentate cu umor negru. De la o vreme, însă, multor întreprinzători le-a cam pierit puterea de-a face haz de necaz!

Banii de buzunar trebuie trecuţi în registru!

Potrivit ultimelor ştiri juridice, în sarcina operatorilor economici care realizează operaţiuni în domeniul comercializării unor bunuri sau prestării unor servicii e prevăzută obligaţia constituirii registrului de bani personali despre care vorbeam mai sus, pentru fiecare unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. Registrul de bani personali are să aibă paginile numerotate în ordine crescătoare şi va fi iscălit pe ultima pagină de către administrator sau de către persoana pe care o va numi acesta.

Registrul de bani personali va fi completat în fiecare zi de către personalul operatorului economic care lucrează în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. Completarea registrului se va face fără ştersături ori modificări de orice fel.

În registrul de bani personali nu se va lăsa vreun spaţiu neîntrebuinţat. Evident, nu pentru că guvernanţilor noştri le-ar păsa că se face risipă de hârtie şi se taie pădurile în zadar. Grija lor e să nu rămână nicio para nefiscalizată. Pădurile? Pot fi tăiate-n voie, fiindcă… mai e până se termină!

Operatorul economic are să fie pe deplin răspunzător pentru corecta completare a registrului. Ce dacă au greşit angajaţii?! Întreprinzătorilor nu le rămâne decât să citească cu băgare de seamă legea şi să le ceară angajaţilor să facă totul ca la carte, cu speranţa că, la un eventual control, nu li se vor căuta noduri în papură.

Operatorul economic trebuie să înştiinţeze organul fiscal competent cu privire la constituirea registrului de bani personali, nu mai târziu de 5 zile (lucrătoare) de la data publicării acestei noi reglementări. Vor trebui să fie precizate data deschiderii registrului de bani personali şi numărul său de pagini, potrivit numerotării acestora.

Ordinul 513 a fost publicat în „Monitorul Oficial” la 30.04.2015. Perioada pusă la dispoziţie fiind scurtă, se poate prognoza că operatorii economici vor da buzna să informeze organele fiscale cu privire la înfiinţarea registrelor.

Registrele de bani personali a căror înfiinţare a fost notificată vor figura în evidenţele fiecărui organ fiscal. Registrul de bani personali va fi ţinut necontenit la unitatea de vânzare a produselor sau de prestare a serviciilor, în scopul prezentării sale către organele de control. Niciun operator economic nu va putea păstra decât un singur registru de bani personali pentru fiecare unitate de vânzare a bunurilor ori de prestare a serviciilor.

Micile bacşişuri şi marea corupţie

A venit şi rândul bacşişului să devină o chestiune cu importanţă de rangul întâi. Nici măcar comuniştii, foarte dornici de a controla şi deţine totul, nu i-au acordat bacşişului această onoare – fiscalizarea!

Ca şi cum n-ar fi suficientă birocraţia care deja îngreunează funcţionarea instituţiilor statului, iroseşte banul public şi scade drastic calitatea serviciilor publice, periodic sunt impuse noi proceduri birocratice care-i distrag şi pe operatorii economici de la munca şi obiectivele lor. În loc să se focalizeze asupra realizării cu succes a obiectului lor de activitate, operatorii economici trebuie să dedice, de la an la an, tot mai mult timp şi resurse completării de registre, formulare, hârţoage inutile.

De la indivizii condamnaţi pentru corupţie ar fi trebuit să fie recuperată, anul trecut, o “mică” avere… Peste 300 de milioane de euro! De operaţiuni se ocupă ministerul finanţelor, prin ANAF. Abia dacă s-au recuperat 10% din această sumă care ar fi trebuit să revină statului, conform legii şi celor hotărâte în justiţie. Dar nu-i nicio problemă. Organele fiscale privesc, acum, cu adânc interes, către bacşişurile din buzunarele chelnerului sau ale frizeriţei!