Un proverb românesc spune că  „după faptă și răsplată.” Atunci când facem o faptă bună nu ar trebui să ne așteptăm neapărat la recompense materiale, ci un simplu mulțumesc ar trebui să fie suficient. Tot în înțelepciunea sa, poporul român a spus că  „dacă nu poți răsplăti binele ce ai dobândit, fă măcar o mulțumire.”

În diverse domenii, angajații sunt motivați să se poarte ireproșabil, după cum cei care greșesc la locul de muncă sunt aspru sancționați și plătesc pentru erorile lor. Un domeniu în care disciplina este pe primul loc și în care regulile guvernează activitatea acestor oameni, este cel al polițiștilor. Așa cum aceștia veghează pentru ca regulile în comunitate să fie respectate, așa și legiuitorul a creat un set  de norme pe care aceștia trebuie să îl urmeze, în caz contrar fiind sancționați.

Astfel, în Monitorul Oficial 266 din 21 aprilie 2015 a fost publicată legea 81/2015 pentru modificarea și completarea legii 360/2002 privind Statutul polițistului care aduce noutăți legislative privind recompensarea, dar și sancționarea polițiștilor.

Ce fel de recompense poate primi polițistul?

Până la apariția acestei legi era prevăzut că pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu, polițiștilor li se pot acorda recompense morale și materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Noile știri juridice enumeră tipul de recompense ce poate fi primit, pentru că până la urmă „recompensa pentru munca bine făcută este oportunitatea de a face mai mult.” (Jonas Edward Salk) Acestea se acordă de către persoanele care au competența de  numire în funcție a polițistului sau de către șefii ierarhici superiori ai persoanelor menționate cu competență de gestiune a resurselor umane.

De exemplu, recompensa poate privi ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate, în cazul în care polițistul se remarcă deosebit în activitatea desfășurată. Dacă sancțiunea disciplinară a fost dispusă de șeful ierarhic superior, ridicarea acesteia, considerată a fi recompensă, se va acorda tot de către acesta la propunerea șefului unității în care își desfășoară activitatea polițistul sancționat.

Dacă polițistul a fost mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către șeful care îndeplinește funcția similară celui care a aplicat sancțiunea disciplinară. Știrile juridice menționează că, în cazul polițistului aflat sub efectul unei sancțiuni disciplinare, recompensa (de a i se ridica sancțiunea) se va acorda prioritar în raport cu alte recompense.

Noutățile legislative enumeră tipul de recompense ce pot fi acordate: mulțumiri scrise, felicitări scrise sau verbale, premii în bani sau obiecte, diplome, însemne onorifice, titluri de onoare pentru acte de eroism și înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui și prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituție a MAI, ca șef de promoție.

Ce tipuri de sancțiuni pot primi polițiștii?

 Față de actuala reglementare, legea 81/2015 a introdus sancțiuni mult mai aspre. Cei care greșesc pot primi mustrare scrisă, diminuarea salariului funcției de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni ( până în prezent diminuarea era de 5-10% pe aceeași perioadă ).

Cele mai grave sancțiuni sunt amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1-3 ani față de 1-2 ani cât era până în prezent. Șirul sancțiunilor poate continua în funcție de gravitatea faptei cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut sau chiar destituirea din poliție. Noutățile legislative au eliminat posibilitatea suspendării din funcție de la 1 la 3 luni, perioadă în care polițistul beneficia doar de salariul corespunzător gradului profesional deținut.

Cum se desfășoară procedura disciplinară?

Înainte de a pune etichetă unui polițist că se face vinovat de săvârșirea unor fapte, el este cercetat și are dreptul să se apere și să aducă probe care să îi susțină nevinovăția. Rețineți că pentru o abatere disciplinară se poate aplica doar o singură sancțiune disciplinară dintre cele enumerate de legiuitor.

Știrile juridice prevăd că procedura disciplinară nu este publică. Polițistul este citat și îi va fi ascultat punctul de vedere, el are dreptul să cunoască actele dosarului și poate depune în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deține, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară. Polițistul are dreptul de a fi asistat atunci când solicită acest lucru de un alt polițist ales sau desemnat de organizația sindicală. Rețineți că dacă polițistul refuză să se prezinte la procedura cercetării disciplinare și să se apere, aceasta își continuă cursul, absența sa nefiind un impediment care să blocheze procedura.

În actul administrativ prin care se declanșează cercetarea prealabilă se nominalizează polițistul cercetat, polițistul care va efectua cercetarea și un polițist desemnat să ajute la efectuarea acesteia. Pot fi cazuri în care, în cadrul desfășurării cercetării prealabile, să fie identificate și alte abateri disciplinare. În acest caz, se va extinde cercetarea acestora.

În mod obligatoriu raportul de cercetare prealabilă va cuprinde: numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile, descrierea faptei și a persoanelor implicate, modul de desfășurare, prevederile legale încălcate de polițist, motivele privind respingerea probelor sau cererilor, concluziile.

Ce se poate decide în urma cercetării disciplinare?

Noutățile legislative arată că după efectuarea cercetării prealabile, dosarul poate fi clasat având în vedere nevinovăția polițistului cercetat, a prescrierii faptei sau a încetării raporturilor de serviciu ale celui cercetat, restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile, sesizarea și consultarea consiliului.

Știrile juridice precizează că pentru prevenirea săvârșirii de abateri disciplinare, polițistul poate fi atenționat, fapt ce se dispune în scris și are caracter administrativ-preventiv și nu produce consecințe asupra raportului de serviciu.

Sancțiunile disciplinare se dispun în termen de 6 luni de la data la care s-a luat la cunoștință de săvârșirea faptei, dar nu mai târziu de un an de la săvârșirea ei.

Polițistul are dreptul de a contesta la șeful unității ierarhic superioare sancțiunea disciplinară în 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință. Acesta se va pronunța în 20 de zile de la înregistrarea contestației. Efectele sancțiunii se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluționare a contestației. Dacă polițistul sancționat nu ar depune contestație, atunci actul prin care a fost sancționat ar produce efecte de la data expirării celor 10 zile lucrătoare de când a luat la cunoștință de sancțiunea aplicată. Dacă polițistul este nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ fără parcurgerea procedurii prealabile.

Rețineți că în perioada cercetării prealabile, polițistul nu poate fi mutat, delegat, detașat, împuternicit pe o funcție de conducere în altă unitate sau trimis la misiuni internaționale. Polițistul cercetat poate fi mutat dacă în urma reorganizării unității, funcția ocupată de el nu se mai regăsește. Acest fapt nu va afecta procedura disciplinară declanșată.

Normele de aplicare

Așa cum ne-am obișnuit normele de aplicare privind recompensele și răspunderea disciplinară vor fi adoptate în 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, adică de când a văzut lumina tiparului respectiv 22 aprilie 2015. Până atunci, fiecare se descurcă cum poate!